O viață de poveste

O fetiță, cam la 7-8 anișori așa, întinde o mînă de bani vînzătoarei dintr-un chioșc de reviste și zice: “Aș vrea, vă rog, revista aceea de colorat care are multe, multe povești și un colț roșu!”. Se vede clar de-aici că fetița știa cu exactitate ceea ce-și dorea să cumpere.

Mama ei, care se afla la o mînă distanță și care-i analiza fiecare pas, gest, cuvînt, expresie etc., se repede către vînzătoare și îi șoptește: “Dacă ar fi cu putință, aș dori pentru fetița mea o carte cu povești mai ca pe vremea noastră, de-alea cu prinți, prințese, cer albastru, păsărele… Înțelegeți?”.

Adevărul este că pe taraba respectivă se găsea multă, mult prea multă maculatură și cu siguranță un părinte simte cînd copilul este atras în capcana culorilor. În general ‘strada’ este o provocare pentru orice părinte. Tonul, limbajul și gestica ‘străzii’ sînt atît de porno-explicite încît cel mai bun film porno ne-ar plictisi la culme. E atît de urît ceea ce le arată strada încît și copiilor li s-a făcut jenă să mai întrebe cîte una, cîte alta!

Cu toate astea aș vrea să ne oprim doar la dorința mamei. Aparent nimic nu este în neregulă, orice părinte bănuiesc că-și dorește pentru copil ceea ce este mai bine, mai bun, mai frumos, mai sănătos etc. Dar… nu vi se pare că ne creștem copiii într-o „gogonată minciună”? Povești în care personajul pozitiv întoatdeauna învinge pe cel negativ, povești în care fetele nefericite întotdeauna reușesc pentru că apare prințul salvator, povești în care de fiecare dată cei doi trăiesc fericiți pînă la adînci bătrîneți sau povești în care cei mici devin mari și puternici iar cei răi mici și pedepsiți…

Nouă viața ne-a dovedit contrariul. Privind către tarabele cu reviste ori peste reclamele stradale, doar ascultînd limbajul străzii, și înțelegi că aia e viața reală. Viața reală e aia în care o femeie – să-i spunem „mama vitregă” -, angajează un nene -să-i spunem „vînătorul” – ca să omoare pe cineva. Și ca să fie sigură de reușită îl roagă pe vînător să-i aducă inima victimei. Asta-i viața reală! Dar ce să vezi?!? Vînătorul nu se îndură să omoare o așa fată tînără și frumoasă pentru că lui îi plac fetele tinere și frumoase. Și omoară un porc. Și spintecă porcul ca să-i scoată inima. Asta mai seamănă cu viața reală! Și tot din povești este!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

One Response to “O viață de poveste”