O cordea de catifea ©

Script de inspirație folcloricã

Cânele îmi este bade,
el trimite rugi turbate
să-i trimit eu buzele,

dară ieu n-am nebunit
să i le dau pă nimic,
cum dă pomu’ frunzele!

Măi bădiță de demult,
lua-mi-ai gura cu-mprumut
când meri bade, la pădure,

să n-ai griji, că nu se strică,
strașnică-i de opintică
și poftește după… mure.

C-am zîs verde de mărar,
salbă cu mărgăritar
ai găsit la dezmierdat,

gura mea, nu știi matale,
face-un pol și cinci parale
și pe dungă și pe lat!

Mama, să trăiască mult,
frumușică m-o făcut
să fiu dragă fără preț,

d-apăi mama n-a chitit,
prețu’ mi l-am dobândit
străduind la făcăleț…

Vino puiule, în luncă,
să-mi pui rășchitor la furcă
și gurița la fântână,

să m-apuci de plata furcii
pe la jumătatea luncii,
și-atunci să te am la mână!

Acolo ie loc umbros,
numa’ sălcii și rogoz
și-o cățea taare fudulă,

sălciile-s de privit,
rogozu-i de tăvălit,
da’ cățeaua… nesătulă!

Am buzuțele-altoite,
dulci ca mierea de poftite
și ciorapi cu găurele,

buze moi și îndrăznețe,
nu ca alte buze-crețe,
hai să facem târg cu ele!

Te-oi scălda numa’ în bine,
cu rachiu de tescovine
și cu țâță de la sân,

căci cu mine cin’ n-o face
șăpte ani de friguri zace,
și fo’ două săptămâni!

Leagă-ți plata ‘ntr-o basma
când treci pe la munca mea,
să mă poarte lumea-n gură,

dar să știi și dumneata,
o cordea-de-catifea
poate da fermecătură….

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!