Nu pot să iau ȘEFUL în serios ©

Dormi în pace, națiune            Că prezentul nu se pune

                                  Ada Milea

Nu am putut niciodată să iau în serios vreun șef.  Șefia mi se pare un domeniu al frivolității prin excelență. Excelența Sa, șeful Statului, dispune… Un șef care are ca primă preocupare felul în care dispune, demonstrează că nu are altele.

Pe de altă parte, când există atâta sărăcie cât de ironic este să-mi vorbești numai de tine! De fapt ȘEF înseamnă nu doar felul în care te-mbraci. Sigur ar trebui să-ți muți șefia înspre zona de interferență a performing-ului. Unde a fost bine, ce nu a fost pus în valoare, unde s-a greșit când te-am pus noi în valoare… Pentru că noi putem să apreciem cel mai bine cum am evoluat.

Suntem diferiți. Inegali. Unii se pricep mai bine la dormitoare, alții la culoare. Pe culoar zac absolvenții ultimei promoții înfășurați în material social de căptușit coșciuge. Că e mai ieftin… I-am crescut cum ne-am priceput. Am spus fiecăruia: ești cel mai bun, cel mai deștept, cel mai frumos. Pe parcurs, ei și-au dat seama de propria valoare și asta i-a pus pe fugă. Din țară. Nu le va fi greu să rămână așa. Risipiți. Dați cu capul de pereți. Trimiși direct să-și facă temele general-umanenașterea (din nou), viața (de la capăt), iubirea (pe apucate), lupta (cu respingerea), moartea (în uitare).

Această viziune scolastică este azi atât de diferită de cea tradițională/neaoșă și are deja rădăcini. Adânci. Accentul se pune pe experiment. Între șef, costum și mișcare există relații. Un anume fel de mișcare. Nimic în comun cu grația și rigorile baletului clasic românesc de altădată. Se colaborează numai cu coregrafi. Ei curăță mișcările sociale dar nu sunt nici foarte cunoscuți, nici foarte apreciați. Păcat! Pentru ce fac ei acuma eu cred că m-am născut prea târziu…

Pe urmă apar câte unii care ne spun că e bine. Este exact aceeași senzație ca atunci când trăiești  într-un dormitor cât o țară. Cum poți să spui c-ai înțeles? Organică, bizară, forma devine corp. Corp ce exprimă stări, porniri, zbateri, angoase…

Dar astfel de reacții nu mai dor atât de mult. Frate, mai importante sunt proiectele: dragi români, mă angajez în fața voastră să fac un proiect de țară în care toate indicațiile de regie să fie live. Pentru că, foarte important într-un astfel de proiect este ritmul. Iar vouă, concetățenilor, vă place atât de mult ritmul meu de lucru că eu atunci când sunt pe scenă luuungesc momentele ca să aud mai clar indicațiile date din culise…

Paranoici! Suntem paranoici pentru că încercăm să privim costumul de șef ca pe o operă de artă și nu ca pe-o haină la naiba! care să ne reprezinte social. De-aia repetițiile și probele la costumul ăsta ar trebui să conteze chiar mai mult decât costumul în sine…

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!