Norma sacilor cu vise ©

Caniculã. Pãmântul respirã fierbinte, gâfâit, ca o puștoaicã de cinșpe ani tocmai dezlipitã din testul de evaluare al primului mozol.

Mecanic și superficial, fantazezi pe tema presãratã cu praf a viitorului tãu, pecetluit parcã printr-o înțelegere… Ce s-a-ntâmplat? Ca un imbecil ai iubit o țarã, țara a iubit pe altul și imbecilul a fost sacrificat.

Vierme fugar, într-o nesfârșitã procesiune zilnicã, îți vaporizezi stors de vlagã, pânã și umbra. În stânga Ro-mânie, în dreapta Ro-mânie. Și embleme. Nenumãrate embleme. Mãrinimos, câte-un copac bãtrân, rãmas din alte orânduiri, te cautã și te gãsește la tulpinã.

E mult prea cald.

Glandele tale sudoripare plâng în hohote. Și deseneazã cu plânsul lor itinerarii fleșcãite pe harta cãmãșii. Vrei sã rânjești dar… simți cum te atinge cu gheara pe piept, poziția socialã. Ĩn stânga Ro-mânie, în dreapta Ro-mânie… 

Auzi voci. O romanticã fanfaronadã îți dã posibilitatea sã-ți amintești cu dezgust.

Apare, supliment de umilințã, un imens magnet blazat, care vã adunã cu expresie vulgarã pe toți, axilã lângã axilã, și vã depune, (depunãtorilor ce sunteți voi!) în aceeași agenție. LOTO.

– Aidi făi mămică, dă la mine că matale nu vezi nimica așea fãrã ochilari! Nu te-ncãpãțâna bre, cã mai faci naibii fo belea și perdem iarã meleoanele! Și dosul musculos, feciorelnic, se izbește fesier în niște popice de vârsta a treia, ca-ntr-o generoasã partidã de bowling.

– Mai cu ferealã fetico, își începe un timid colecționar de riduri pledoaria prevenitoare, deconcertatã, cumva totuși necredincios în iubire:  ‘ți ale dreacu’ de parașute sã fiți!

– He-he-he și ãștia e și românești, d’ãlea de sã dãșchide numa’ la sol!, chicotește în lungul mesei un gentil, care-și înnumãrã mãrunt, matematica norocului pe un petec de hârtie.

E  desfãtare festivã cu țipete, victime și gesticulații deznãdãjduite…

 – Nu ezistã bulan dom’le! Uite, zi dumneatale…, și simți cum mâna flãmândã, nevorbitã de mult, te-apucã pe tine, biet spectator, intrat fãrã voia ta sã lãțești un întuneric lugubru, direct de sfârc, printr-o scuturare de o violențã menitã sã hotãrascã definitiv chestiunea. Istinctu’ ar trebui sã ne spunã cã ne pierdem aiurea vremea fãcând analize și șcheme de joc peste șcheme. Nu e noroc aicea și dacã mai suntem și fraieri s-o credem… Stai, nu fraieri, caraghioși!

– Bre mã leși?, intervine pentru celãlalt sfârc (ce sã-ți fac dacã le porți pe-amândouã, slutule!) un tatuat corpolent, cu defect pe respirația nazalã. Ĩmi pãtrundea, nu știu cum, de tot în urechea stângã.

Adicã vrei sã-mi spui mie cã dintr-un accident de mașinã în care am decedat toți și io am scãpat, io n-am avut șansã?? Asta vrei sã-mi spui? Pãi ia de vezi, pune mâna, sunt viu ori ce mama mã-sii? Ăia e toți reci, în pace la odihnã? Pãi?

– Nu dragã, aici e-o mânãrie comunistã, își bagã-n seamã apropoul flocos un cap neducând-la-nimic, plin de rãspunsuri șuierate cu un anumit pufnet disprețuitor. Și sã luãm numa’ extragerea finalã. Pãi de unde știu eu dom’le cã sunt toate bilele de la 1 la 49 acolo? Ni le-aratã vreodatã, na proștilor, 1,2,3 sã le vedem și noi ? P’ormã și bilele astea, n-ar putea ele sã aivã greutãți diferite? Ba io cam zic c-ar putea. Ți le cântãrește sã vezi și tu ce bagã ei acolo-n suflãtoarea aia? O laie, ãștia-s odioși la culme, așa cum cer legile moralei de partid!

Hai mãi nea… nu mai fi așa boblete! Cã-cat, și ce dacã e comisie? Vrei sã-ți fac io acuma comisie? Uite ne-adunãm noi patru cã ne cunoaștem și gata comisia! Mata nu-nțelegi cã ei știu dinainte ce combinație nu s-a jucat și au tot interesu’ ca aia sã și iasã! Mai las-o în sãrãcie cã nu suntem copii! Cum de ce? Pãi premiul se va reporta, deci data viitoare miza va crește. Crește miza crește și numãru’ de jucãtori. Adicã de fraieri ca noi. Și asta ce-nseamnã? Ĩnseamnã purcoi de lovele domnilor, ete așea ne face statu’, și brațul intens-previzionar mâzgãli ura resimțitã cu jumãtãți de cerc imaginare.

Dar Universul nu conspirã, prin legile sale, nici ca sã te facã și nici ca sã te salveze când stai rãu. Ĩn general acțiunile noastre au ca rezultat un lucru sau un altul, în funcție de condițiile externe…

 – Mamaie, io joc la Loto ca sã ies din foame mamã, se justificã un cub de femeie, cu laturile nãdușite, fluturând hârtia magicã umplutã cu tot felu’ de gogoloaie , apãsate strategic. Sperã mama ca sã iasã soarele și pe strada mea, cã taaare greu mai e maicã și bãnuții ãștia ce bine m-ar ajuta ei sã gândesc o afacere, numa’ sã intre toți la mine-n buzunar! Ah doamneee, cum ar fi…, și sacul cu vise se și vãzu dezlegat la gurã. E toate numerele ãștia ce le-am pus pã belet, e veața mea toatã acilea, în cifrele ãștia, mã crezi mamaie, mã crezi?

Și-o crezi, n-ai cum altfel, mai ales cã din momentul sumo iscat, tu cu burtã, ea cu mai multe burți (sau nu, alea-s țâțe, în fine…) n-ai sã poți ieși decât într-o structurã albã și fixã, nãucã de teamã și cu ochi milostivi.

 – Randomul rãmâne random și nu ține cont de ce s-a-ntâmplat în trecut, te preia un nene cu perciuni atent selecționați pânã spre ipotenuza bãrbiei și carnețel-de-buzunar unsuros dar foarte ordonat.

Dacã extragerile sunt independente între ele, fiecare trebuie tratatã ca și cum ar fi prima. Istoria celorlalte nu conteazã. Noi avem o datorie. Datoria noastrã este sã…

– Ete-tea mã, datorie? Ce bagi texte stricate sã-l șifonezi pã dânsu’? Nu-i așa pretenare, și lovitura îți vine la nivelul omoplatului stâng dupã cum stãteai cu fața spre noroc. Important e sã nu pari virgin când apare ocazia, mã-nțelegi, oportunitatea. Ăsta e norocu’, lovește sau nu lovește!

Ĩn cazul tãu mai lovește o datã și-ți face și cu ochiu’ dupã ce aproape cã ți-a oprit bãtãile inimii.

– ….datoria noastrã este sã acționãm astfel încât riscul sã fie redus la minim și rezultatul acțiunilor noastre sã fie cât mai apropiat de cel estimat…, continuã calm, imperturbabil, perechea-de-favoriți expozeul. Oricâte condiții externe ar fi de depãșit, una impusã de cealaltã desigur, tot se va ajunge la o condiție internã.

–  Sã moarã mã-sa dacã n-am de gând, își suge mãselele lângã tine un maieu-negru-mulat, de cartier, cu destulã UE  bombatã pe abdomen, sã joc numerele care-au apãrut pânã acum de cele mai multe ori! Am io un tabel cu toate, cã ieșitele mai des e posibil sã iasã și la urmãtoarea iextragere, logic nu?

– Logica asta s-o ții pentru dumneata cã te faci de cacaoa, zãu dacã nu!

Și-o stimatã purtãtoare de permanent mov, cât un popou de saltimbanc, ciopârțește cu satârul exclamãrii toatã argumentația de mai devreme.

Eu joc doar acele numere care au apãrut cel mai puțin pânã acum! Loteria asta mai e și calcul, mai e și ceva științã, mai trebe sã te și pricepi la d’astea! Pãi cum toate numerele au aceeași probabilitate, e clarã cã alea care au apãrut mai rar se chinuie sã recupereze. Nu? E logic. Ehe-hei, școala asta sireaca, ce grea e ea când o facem numa’ din gâtu’ mâinii! Dacã vã prindea cu camera din clasa-ntâi, acu’ ieșeați oameni!

– Dom’le, io când ți-am zis cã-i mânãrealã, ce naibii, crezi c-am mâncat degeaba ce-am mâncat?, revine-n intimitate, optimist, hirsutul cu boalã pe comuniști. Ăștia nu programeazã cine sã câștige ci când sã se întâmple asta! Și-atunci toate matematicile lu’ doamna picã, pentru cã nu mai e 100% hazard în acele numere!!  Te-ai întrebat vreodatã, de când vii la LOTO, cum de  sunt unele numere de douã sau de trei ori poftim!, mai întâlnite ca altele? Concluzia mea finalã?  N-o sã câștigi veci, ți-o spui io!

De ce sã stai închis doar în trupul tãu, care trosnește asemenea unui lemn aruncat pe foc? De ce sã nu ieși în întâmpinarea celor loviți de nefericire și pentru care norocul nu e decât o amânare înainte de a-și relua mizeria de viațã, sau condamnarea sau doliul? De ce sã nu arzi în comunitate?

– Uite-l bã tatã, iar vine ãsta!

Și pelicula lipicioasã a șoaptelor se adunã rapid, într-un tsunami puternic usturoiat, care dã sã spargã geamurile. Toți ne ridicãm ca la un semn, și nãvãlim cu gelatinele bucuriei din ochi, grãmadã, pe mersul impetuos, supraponderal, ușor lasciv, ce se apropie de ușã. Vine, vine, vine, este EL, el-unicul, el-ambrozicul, el Anticoruptul.

– ‘trãiiiți, sã trãiiți!, auzi tu din zeci de piepturi și nu poți sã nu tresalți tâmp dar atât de firesc, stând la pândã, în interiorul tãu ca om, lângã o banalã nedumerire: cine ‘zda mamii lui e ãsta, frate??

– Ce faci bãieți?, binevoiește ‘ntr-un târziu, cu departamentul-național din care șiroiesc circumvoluțiunile, în mânã, sã riște o-ntâlnire cu noi, soarele, contextul și lumina societãții noastre.

– Vai bre dom’ șef, iar ai venit ca sã ne iei banii?, îndrãznește la concret, un purtãtor de șlapi cu o baretã lipsã. Acuma fãrã caterincã, da’ cât ai câștigat alde matale, n-a vãzut nimenea în toatã istoria, ce zic io, în toatã omenirea asta nu s-a mai întâlnit unu’ așea de bulãnos; sã mã scuzi, astea e faptele, ce sã mai….

Bulãnosu’  se dovedește însã mult mai preocupat cu darea de seamã din cușca de la ghișeu.

– Cum se simte doamnele? Arșițã, arșițã, da’ la pãsãrici e rãcoare, bate vântu’!  Și ochiul vigilent, care nu adoarme niciodatã singur, se strânge în semn de omagiu pentru efortul cu banu’ public.

Puștoaicele, tot așea vreau sã-mi faceți nește lucrãri în combinație ca data trecutã. Aici e  numerele și vã opriți și voi de-o savarinã, tot ca data trecutã, bine? Frișca-i de la mine…

Moment în care brațul dur, dar cinstit al legii, opintește cu greu șomoiogul neatent de sute, prin gãurica atât de micã, atât de micã!, de la casã.

– Și..șiși..și mie iera sã..sãsã..sã-mi iasã, mmmai de..dede..de demult, se trântește în fața Anticoruptului un bâlbâit fãrã sentimente de rușine, culpabilizare, frustrare sau stimã de sine scãzutã. 

Io…ioioio…am apupu…pucat sã visez tre…tre…trei numere dddar m-a sculat tata, cãcã…cã-i iera rãu șiși…și vezi a nn…naibii tr…treabã cã…cãcã și el vivi….visase tot trtr…trei numere. Iaia…i-am spus sã le scrie rrre…rere…pede șișiși…și m-am dus sãsã…sã-i aduc un ppapa…pahar cu apã. Ddd…dada…da’ n-am avut noroc !

– DE CE??, întrebați voi toți din agenție într-un glas, cuceriți de elocința povestitorului.

– Mmmm…mumu…murise de ciudã  cãcã…cã nu-i scria pipi…pipi…pixu’! Ddda..dada io tttot le-am jujucat p’ale mele. Nnn…numerele. Șiși…și mi-au ieie…ieșit toate trei! Ccc…cece…ce bibine ar fi fost sãsã…sã nu cccrr…cr…crape ãl bbbã…bãtrân, ccu…cucu…cu-ale lui cc…cre…cre’cã fãfã…fãceam șase și… șiși ieram bobo…bobogat acuma!!

– Mã copii…, și tãria-de-caracter  a Anticoruptului devine bleagã pentru o clipã, dornicã sã se amestece calin printre muritori: io, mã vedeți, nu cruț nimic și pã nimeni! Ĩnghiți sau te-nghit! Pãi da’ de ce șansele ãștia de câștig e ele mai mari la noi, la Anticorupți? Ai? Știe careva? Pãi ele e mai mari la noi, cã și ĂLA…,(aici unghia îngãlbenitã din arãtãtor fãcu o gaurã imaginarã-n tavan), nu e prost, dã și iel la oamenii care știe cã poa’ sã aibe grije de ban: curați, necorupți, puri social. Altfel, dac-ar lua așea oricine, orice îndosariabil, s-ar duce-n futere sistemu’. Bã, ziceți voi, n-am dreptate?

– Ba bine cã nu, sã trãiți! Bhuey, are dom’ șef  ultimul cuvânt? Are mânca-ți-aș, cã el știe sã ne posede interior de bani, și io cre’ cã-i un lucru taare plãcut! Zi barosane, nu te unje pã inimã când ne scorbelești?

Bãloasã și deja vândutã, perechea de șlapi culegea în extaz rodul împrejurãrii.

-…mai dã-vã dreacu d’acia, voi crezi cã nu mã sesizez cum e invidioși toți fomiștii pã noi, toatã clica de jeguri?  Sã ofticã ca proștii, da’ ei nu pricepe un lucru ielementar: cã la noroc mai conteazã și mâna cu care ți-l faci. Ete asta de egzemplu’…

Și palma cu trãsãturi fine, elegante, ca un capac-de-closet business class, plesni sincer tejgheaua Loteriei Naționale.

 

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!