Noi în anul 2000
27 aprilie 2010 
3 Comentarii
Probabil există mai multe forme de umilinţă dar umilinţa născută din sărăcie pare a fi marcă înregistrată în ţara noastră. Şi un viitor sumbru, plin de incertitudini dar mai ales de lehamite este reţeta ideală pentru umilinţa finală, maximă. Pentru unii umilitor înseamnă atunci cînd nu-şi pot plăti facturile cu ceea ce cîştigă, pentru alţii umilitor este atunci cînd nu-şi găsesc un loc de muncă iar alţii sînt umiliţi că nu pot profesa la nivelul lor de pregătire. Sînt multe forme de umilinţă, din păcate din ce în ce mai multe.
Ne-am uitat probabil cruciş la campaniile electorale televizate dacă nici astăzi nu am înţeles că educaţia, sănătatea, cultura şi altele nu pot fi programe politice. Probabil legalizarea sau nu a prostituţiei, alcolului, ţigărilor, drogurilor ar putea face parte dintr-un program politic dar sănătatea, construcţia ţării, şoselele, cultura, educaţia… acestea sînt locurile noastre de muncă, fara acestea nu existăm.
Un amic zice: “Oke prietene, eşti bun în teorie, dar… ce e de făcut?”
Dacă ai impresia că le-ai făcut pe toate şi că nu ţi-a mai rămas nimic de făcut te înşeli. Poţi să faci o revoluţie. Dacă numai ranga poate face ordine în dezordine atunci rangă să fie. Un guvern impotent trebuie să plece singur dar un guvern care ne umileşte trebuie să fugă ruşinos din ţară.
…Cînd nu vom mai fi copii
Vom face ce-am văzut cîndva
Toate visele îndrăzneţe
În fapte le vom preschimba…
Mihai Maximilian
Imaginea ce însoţeşte acest articol în prima pagină este un montaj după o fotografie de la www.latrecut.ro
Iată o melodie potrivită articolului de mai sus
Când politicienii vor înceta să îşi mai bage nasul peste tot, când va disparea politizarea instituţiilor statului….poate cultura, educaţia şi sănătatea îşi vor reveni la normal. Dar va dura mult timp pâna se va întâmpla aşa ceva.
Dar ştii de ce nu pleacă, nu? Pentru că frecăm motanul de la stînga la dreapta în loc să punem mîna pe par. Ne uităm la televizor să vedem nimic şi ne bucurăm cînd un nimic “politic” sau un nimic “analist politic” dă în cei de la putere de parcă asta ar fi salvarea noastră. Numai noi putem scoate nimicul politic din instituţii, păduchii ăştia nu pleacă de-acolo că-i bine şi cald.