Noi cu muşchii ca OŢELU v-am cules tot muşeţelu! ©

La fotbal???

Galaţiul e campioană la fotbal??  Nu ştiu, dar m-aş fi aşteptat să fie campioană la gropi, la pesedişti, la neamuri proaste sau poate la puful de plop. Aş fi putut jura că e singurul oraş din ţară unde nu se pot strânge mai mulţi oameni la un loc, civilizat, pentru simplul motiv că n-au unde. Canci. Canci piaţă cu alei pietonale, canci esplanade, canci squaruri. N-au unde să strige jos!, să dea sus, să-nceapă vreun fel de revoluţie pentru orice, uite să zicem pentru bunul simţ de exemplu.

Ei bine nu!

Galaţiul a ieşit campioană la jocul cu balonul rotund. La jocul cu Bran. Stan l-a bătut pe Bran. I-a spart Timişoara-n două cu-n Antal şi-o Penă. L-a călcat  pe rezervorul cu gaze cum calci pe băşica dintr-un peşte de două chintale jumate. şi fâsss. Fâsss…. TAS! TAS!

Ştie cineva că liliputul ăsta de club, are cea mai mică suprafaţă utilă de joc din ţară, dacă nu din lume? Cât un cearceaf-plic. Că are atâtea balcoane de bloc jur-împrejurul lui, încât ar fi mai normal să-l managerieze un preşedinte de asociaţie de locatari? Că pe aproape tot parcursul mega-giga finalei de aşa-zis campionat, un nea în stânga şi-un nea în dreapta au ţinut scorul prin jetoane ridicate patriotic, deasupra capului!?

Bă nene, zice lângă mine noaptea, călare pe-o capotă, ce mai contează care?, un mediocru sufletist, ieşit în pijamale să-şi aducă aminte de când nu s-a mai simţit mândru. Băi, da’ de ce să merite gălăţenii aşa o bucurie?

Cu siguranţă, nu toţi gălăţenii merită.

Ăia care atâta ce l-au băgat şi l-au scos pe Mister Dorinel vreo şase luni la începutul mandatului, de făcuse Neamţul rană, ăia da!, merită să-şi înghită slobozirile. În versuri!

De ce urlăm ole-ole, ole-ola, OŢELU’ campioanaaaaa?

Până acum trei-patru luni aici erau cele mai ieftine bilete şi o doime de stadion sărea gardul prin spărtură…

Până când am pus patru pari cu şase becuri, la colţurile dreptunghiului verde, au fost necesari 20 de ani-lumină şi 4 basculante cu semnături de la 600 de gospodine ne-satisfăcute din prea mult simţ civic…

Oţelul Galaţi a fost campioană la răbdări-prăjite! Căpitanul acestei echipe a venit cu ochii umezi de jenă, şi-a pus cenuşă-n cap în faţa colectivului, mărturisind că îi este ruşine, că nu merită şi că vrea să-i fie micşorat salariul nesimţit de o mie-două de euro pe lună…

Antrenorul campioanei României la fotbal îşi face odată la două zile cumpărăturile într-o alimentară de cartier şi nu achiziţionează platforme lustruite de Maybach ci apă plată la 3 lei sticla de-un litru….

Maseurul acestui teribil tăvălug cu crampoane din Champions League  este acelaşi care, acum 25-30 de ani, îl palpa mai jos de chiloţi chiar pe actualul prezidente al clubului…

Băieţii ăştia au jucat tot timpul cu sigla celui mai barosan dintre barosanii maternităţilor de oţel din lume pe piept, dar chinurile facerii de bine nu prea le-au umplut bancomatele cu produse finite…

Mă-ntreb de ce Oţelu’, de ce Lucian Bute? De ce Steluţa Luca, căpitan la Oltchim în finale şi semifinale de Liga Campionilor? De ce nu ne dăm seama că mai sunt unii dintre noi, atât de singuri, care, uite că pot trece Dunărea prin urechile acului?

Piticii ăştia de grădină au muncit toţi la aceeaşi ocnă. Au muşcat din iarbă cu bălţi mari de sudoare. Au vrut. Au vrut şi pentru că a fost acolo unul care să le spună că se poate. Au ieşit pe primul loc şi nu le venea să creadă. Se înghesuiau ca să le-ncapă toată fericirea în autocar. Oraşul era sub ei, ca un vulcan de provincie la bustul gol. Îi năpădea cu răsuflarea lui stridentă, cu claxoane şi isterie de la galerie…

Cum s-aduci mânca-te-ar melancolia pă Barcelona sau Real Madrid la Galaţi??

Fluviul e roşu. Şi dacă era galben-albastru sau dacă era portocaliu, ce? Ne fantasmăm ca nebunii dar uşile-s închise. Zace un vis şi lasă-l să zacă!

Noi să ne jucăm jocul nostru frumos, ce se va scrie-n istorii.

De-a campionii…

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 Responses to “Noi cu muşchii ca OŢELU v-am cules tot muşeţelu! ©”