Nifnif, Nafnaf şi Nufnuf

Cele trei nume din titlu sînt ale celor trei purceluşi din povestea care este ea. Ceea ce am să fabulez eu în cele ce urmează nu are legătură cu povestea dar este cam de porc şi deci am considerat imperios necesar să dau celor trei povestioare nume de porci. Aşadar:

Nifnif

Să spunem că statul român are de încasat de la tine, cetăţeanul, peşcheşul de bairam, taxa de şmecher, ceea ce el numeşte evaziv „impozite şi taxe”. Să presupunem că ai cam uitat să-ţi faci datoria de cetăţean model iar statul apelează la arma supremă. În loc să se umilească, să se coboare la nivelul muritorului de rînd, preferă să se spele pe mîini aruncînd toată această povară pe umerii angajatorului tău. Mai pe scurt statul obligă angajatorul să-ţi oprească bani din salariu şi să-i direcţioneze către conturile trezoreriei.
Se ştie că între angajator şi angajat, în românia nu a existat niciodată o relaţie cordială, relaxată. Angajaţii nu au avut niciodată sindicate sau organizaţii care să-i apere de neregulile angajatorilor iar angajatorii nu au fost niciodată susţinuţi de stat. În aceste condiţii, obligînd angajatorul să devină „recuperator”, relaţia dintre cei doi va ajunge într-un mare impas.
Aceasta este metoda Nifnif prin care statul îşi căpăceşte şi angajatorii şi plătitorii de taxe şi dacă încă nu aţi auzit de astfel de poveşti… mai aşteptaţi cîteva luni!

Nafnaf

Să spunem că ai un apartament liber şi numai bun de închiriat. Mai presupunem că tu eşti un cetăţean model (nu eşti, doar presupunem 🙂 ) şi că închiriezi apartamentul cu toate formele legale posibile, inclusiv mutaţie pentru că chiriaşul trebui să aibă adresa în buletin. Mai presupunem că chiriaşul face un pocinog şi este amendat de autorităţile locale numai că nu-şi plăteşte amenda pe loc. Unde credeţi că ajunge amenda şi cine credeţi că o plăteşte? Amenzile neplătite se adugă la căruţa de taxe şi impozite pe care o datorezi localităţii de domiciliu iar cînd vine timpul să-ţi plăteşti aceste taxe, prima încasată este această amendă.
Metoda Nafnaf zice aşa: indiferent cine este destinatarul amenzii, cel care a avut „neobrăzarea” să-şi închirieze cu forme legale apartamentul este bun de plată.

Nufnuf

Pînă nu demult, dacă erai amendat, primeai prin poştă o recomandată care trebuia ridicată de la instituţia asta care chiar nu-şi mai are rostul, poşta. Odată ridicată însemna că ai fost înştiinţat de faptul că datorezi statului nuştiu cîţi biştari şi în consecinţă erai bun de plată. Dacă erai băiet deştept şi nu ridicai de la poştă acea hîrţoagă, deci nu semnai de primire nici un fel de recomandată, într-un terment anume se prescria această pedeapsă, dar rostul acestei povestiri nu este să vă învăţ eu pe voi cum puteţi trata cu sictir statul român.
De ceva vreme cică statul s-a curvit, a inventat o şmecherie. Metoda Nufnuf. Dacă nu te găseşte factorul poştal acasă îşi ia doi martori, de obicei vecini de pe scară şi statul conisderă că tu ai fost înştiinţat şi deci bun de plată.

Nu ştiu cît de legal este ceea ce fac instituţiile statului dar atitudinea faţă de cetăţeni, metodele aplicate şi aerul de superioritate, toate acestea mă fac de ceva vreme să mă întreb: Cine dracu este statul român? şi Cine dracu’ îl ţine pe şmecheraşul ăsta în spate?

Foto: AP Photo/Doug Mills – de aici
Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply