Nesimțirea ©

Acest text conține depravare electorală

Nesimțirea este un mijloc de educație teribil de puternic, care modelează/ascute chiar și mințile cele mai tinere. Impactul psihologic al nesimțirii îl/o  face pe nesimțit/nesimțită capabil/ă să se branșeze lumii în care trăiește și îi potențează capacitățile.

Se știe că în momentul derulării unei nesimțiri, anumite persoane pot suferi (sanchi) o criză de personalitate, manifestată prin expectorarea generoasă a unei șaorme-program cu de toate, exact în gura celui/celei care mai înghite asta!

Uneori, cuprins de entuziasm, producătorul de nesimțire devine mandatarul unui năduf ancestral și, alternativ, al unei lupte cu inteligența. Inteligența este pentru el o creatură misterioasă care trebuie găsită și ucisă. Societatea însăși, cere nesimțitului/nesimțitei să mitralieze, să incinereze ori să taie cu fierăstrăul electric posibilitatea întreținerii unor contacte cu bunul simț.

Profitând de ocazie, nesimțitul/nesimțita se înflăcărează și povestește din fir-a-păr, nouă, tuturor, gradul înalt de definiție al nesimțirii la care a ajuns. Odată ce-și dezvăluie străfundurile sufletești, el/ea regretă și devine mai nesimțit/nesimțită decât era înainte! Proliferează mediatic în scene licențioase și de maximă violență, se consideră mutant, extraterestru, schelet de foc sau păianjen metalic. Din acest motiv ajunge să-i socotească pe toți cei din jurul lui viermi.

caricaturi-alegeriȘi se îndepărtează de viermi deși pare că-i salută cordial atunci când se întâlnesc, întâmplător, în băile publice de mulțime. Plătite.

Acești nesimțiți, se regăsesc între ei, ca la o reuniune de clasă, odată la cinci ani.

Deoarece ne contactează într-un chip care lezează bunul simț, creaturile acestea se înlocuiesc imediat cu câte o promisiune! Nesimțită, desigur.

Ați observat cred, că nesimțitul/nesimțita înalță des privirea spre cer. Atunci lăcrimează live și la ore de maximă audiență. Se socotește cel mai ofertant om de pe pământ cu metoda lui infailibilă de a urî de fapt, și disprețui pe toată lumea.

A fi nesimțit/nesimțită sau a nu fi?

La întrebarea asta oamenii nu mai au timp să răspundă. Ei invocă cristoși și dumnezei, viii și morții și orice alt motiv care să le mențină simțirea vie… Subiectul propriu-zis al nesimțirii se știe astfel acoperit/descoperit într-o acțiune trepidantă  de viață, în care vânezi sau ești vânat. De contracandidat.

Ceea ce atrage atâția nesimțiți este până la urmă comoditatea discernământului-de-alegător. La ce bun să mai decanteze omul între bine și rău? Oricum totul este ca într-un coșmar kafkian, nu? De ce i-ar mai păsa de latura legală nesimțitului/nesimțitei, pentru ce s-ar mai pierde el în astfel de amănunte?

Și pentru c-ai ajuns o epavă umană, probabil ți se va da o găleată colorată să scoți din tine ce ai mai bun.

Nesimțitul/nesimțita ți-o dă, că s-a săturat de onestitate și circumstanțe atenuante. Nu-l interesează ce sentimente nutrești tu pentru persoana lui/ei. N-are umbre de îndoială. Înșfacă  din mers un vehicul electoral, intră cu el în mintea ta și-ți ia votul.

Și ce bine se simte!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Trackbacks/Pingbacks

  1. Nesimțirea © - Made in Galaţi - 29 octombrie 2014

    […] Acest text este semnat de Cristian Oprea şi a apărut pe blogul Pioneza dintre fese […]