Neamţul ©

Este un fel de om construit din linii drepte. Din unghiuri precise, măsurabile. El nu poate fi decât calculat, nu poate trăi împotriva matematicii şi nu se respiră decât înlăuntrul unui lucru care poate fi demonstrat.

Când l-am văzut prima oară pe Dorinel Munteanu, lovind în minge, mi s-a părut deja, că mingea nu-i aştepta doar algoritmul şiretului ci ştia că a venit în sfârşit cineva care-o va trimite să muncească…

Şi-a alergat viaţa de jucător în cele mai multe tricouri pentru echipa naţională. A cărat ca o furnică, tot zidul în spate, chiar dacă în faţa zidului, alţii erau de obicei preferaţi la autografe.

Şi-a confirmat modest, accesul în legendă printr-o tinereţe fără bătrâneţe, ascunsă în apărători. Şi ne-a învăţat pe toţi, că terenul de fotbal are mai multe lungimi şi lăţimi decât am fi crezut.

Asta ca jucător…

Ca antrenor, s-a apucat câineşte, de la un capăt al ghemului care pe-atunci nu găsea niciun amator pentru folosire, CFR Cluj. I-a căutat profesionist, cu transpiraţie, aşa cum a învăţat în golgotele bundesligii, cea mai optimă întrebuinţare. După doi ani a fost aproape să-şi tricoteze în carnetul de antrenor, de pe care nu se uscase încă cerneala din iarbă, un trofeu. Internaţional. Intertoto. Suficienţii vor zâmbi mototolit, a sictir rafinat, ha-ha-ha Intertoto…

Aduc aminte că era totuşi mai mult decât nimicul fotbalizator românesc, de până atunci.

A trecut printr-o retrogradare la Piteşti, a ricoşat din banii Vasluiului în liga a 2-a la U Cluj. S-a dat pe derdeluşurile Stelei ca să i se rupă gâtul repede, berbecaliceşte. S-a întors, fără nasul pe sus şi a ţinut uşa închisă la liga a 3-a pentru U Cluj, din nou.

Face mâine-poimâine, 2 ani la Galaţi.

Încă nu se consideră antrenor deşi e în faţă, foarte-n faţă! Străduieşte. Măsoară. Trasează. Aleargă cu gura pe cei douăzeci şi ceva de dorinei mai mici, pe care-i clonează în continuu. Vrea tot şi scoate tot, din untul fiecăruia. Ştie că forţa clubului e opusă sacului plin care s-a adunat până acum. Ştie că are un vestiar construit cu oameni normali, nu cu postere.

Ştie dar râcâie conştiincios un drum imposibil. Un drum către autentificare. Ar fi în stare să spună că nu e îndeajuns de antrenor nici dacă ar câştiga campionatul. Pentru că e neamţ…

Şi prefer să aplaud azi, din chinul meu stâlcit, de chibiţ miticizat de tot felul de răzvănei pricepuţi, fotbalul antrenat alemaniceşte, teutonic, decât să-mi promit româneşte, cu fente, că mâine va fi mai bine.

Prefer să alerge toţi la recuperarea unei mingi pierdute, acelei vedete care şi-a uitat în şoldurile pseudo-galactice mâinile încălţate.

Îl prefer pe Dorinel Munteanu. Ar trebui să vă spun în nemţeşte de ce.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 Responses to “Neamţul ©”

  1. Bravo lui. Merita. Bravo Galatiului ca s-au purtat CAT DE CAT nemteste cu el.

Trackbacks/Pingbacks

  1. În viaţă ai absolut totul şi nu ai absolut nimic… « Rokssana's Blog - 8 aprilie 2011

    […] ,gabriela elena ,shayna ,melicovici ,poorbuthonest,andy,alex mazilu,ioan usca,schtiel ,inda of wind,cristian oprea ,grivie ,toscanita ora25,alex moldovan ,prieten imaginar ,cronicile ancutei ,alexandru ,dictatura […]