Naţiunea sinucigaşă

Vâna poporului român, izvorul tainic al supravieţuirii noastre în istorie, nu este altul decât natalitatea. Dincolo de aspectele biologic-animale, care statuează reproducerea ca un factor fundamental al fiinţelor vii, o natalitate crescută semnifică o încredere în viitor şi-o asumare curajoasă a acestuia. Dacă analizăm evoluţia istorică a natalităţii româneşti, asistăm de mai bine de 100 de ani la o reală tendinţă sinucigaşă. Din punctul acesta de vedere, al natalităţii, suntem o naţiune a cărei istorie s-a oprit!

Din datele pe care le am la dispoziţie, reiese faptul că natalitatea românească a fost înaltă până spre 1885-1890 (peste 40 de naşteri anuale la mia de locuitori). De atunci însă, cifra natalităţii a început să scadă. Azi avem o natalitate de aproximativ 11 la mie.

Există două fenomene care au mascat, până recent, acest lucru îngrijorător. Prima a fost scăderea constantă a mortalităţii, ca urmare a creşterii calităţii vieţii. Astfel, per ansamblu, sporul demografic al ţării a fost pozitiv, populaţia totală crescând, chiar dacă natalitatea scădea. Al doilea factor a fost unirea Ţărilor române, care a adus un spor brut de populaţie, creând impresia unei stări demografice naţionale excelente, bazată pe vitalitatea unui sat românesc efervescent.

Singura inversare de tendinţă în situaţia natalităţii a fost perioada celebrului decret de ilegalizare a avorturilor din 1968. A fost, de altfel singura intervenţie notabilă (chiar brutală) a politicului în fenomenul demografic.  Rezultatul a fost spectaculos, dar răsturnarea de tendinţă a fost doar temporară.

Prin coincidenţă, pragul de jos al mortalităţii a fost atins cam în aceeaşi perioadă, astfel că, de atunci, factorul creşterii duratei de viaţă a încetat să mai mascheze şi să compenseze scăderea constantă şi durabilă a natalităţii.

Totul s-a prăbuşit după revoluţia din 1989, odată cu liberalizarea avorturilor. Vârful de 23 de milioane de locuitori a fost atins în 1990, iar de acolo a început o scădere care se manifestă din ce în ce mai abrupt. Mortalitatea este în creştere, iar natalitatea continuă să scadă.

Există în demografie un indicator numit fertilitate medie pe femeie. Dacă cifra la care o cultură/civilizaţie e considerată sustenabilă este de 2,1 copii pe femeie, cifra din România de azi este 1,3 ( a fost 2,3 în 1989). Orice alt comentariu al acestor cifre este inutil.

Din nou, încă există un factor care creează iluzia unei normalităţi, iar acesta este faptul că „decreţeii” anilor 1968-1970 sunt încă activi pe piaţa muncii. Odată ce aceştia se vor apropia de vârsta pensionării, echilibrul se va frânge abrupt.

Deja, faţă de 8,2 milioane de salariaţi la 2,5 milioane de pensionari în 1989, am ajuns la 4,4 milioane de salariaţi care susţin 4,9 milioane de pensionari (iar mulţi dintre aceşti salariaţi sunt bugetari).

Emigraţia forţei de muncă nu face decât să accentueze un fenomen şi aşa dramatic, pentru că emigrează cu preponderenţă segmentul de populaţie activă şi, mai ales, tânără.

Proiecţiile pentru 2050 arată o Românie de 13 – 16 milioane de locuitori, din care peste 50% vor fi pensionari. Dacă nu se face ceva, România va deveni un azil de bătrâni săraci şi bolnavi, care vor muri pe capete.

În 2080, riscăm să nu mai existe nici o Românie!

Iar onor guvernul lui Boc, mai pune şi el paie pe foc, tăind alocaţii şi concedii de maternitate.

Ce-i de făcut? Dincolo de luat o sticlă de şampanie, pus o muzică languroasă, şi sedus nevasta din dotare, trebuie construit un sistem care să încurajeze omul să vrea să trăiască aici, pe gura asta de rai. Trebuie inversată tendinţa emigraţiei! Nu numai că ai noştri fii trebuie convinşi să nu mai plece, dar trebuie încurajată imigraţia masivă de străini, care să compenseze baza sistemului demografic. Teoretic, am avea rezervorul Moldovei la îndemână.

Risc o prezicere: România anului 2050 va fi una în care jumătate din populaţia ţării va fi africană/arabă/de culoare, sau va fi un pustiu cu câteva oraşe mari şi zeci de mii de sate în ruină.

Cum imigrantul nu prea se stabileşte la ţară, soarta satului românesc pare deja pecetluită.

Leagănul istoriei şi-al neamului se stinge!

{ionutsk}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

One Response to “Naţiunea sinucigaşă”