Moartea domnului Lăzărescu… un scenariu adevărat

Faci ce faci prin casă, pe la serviciu, pe stradă, prin viaţă şi te trezeşti bătrîn şi urît. Ai văzut cît e de urîtă bătrîneţea? Şi la propriu şi la figurat. Zbîrcituri şi pe faţă şi în suflet, boli şi pe trup dar şi pe suflet, rîvneşti să mori ca să scapi dar parcă ai mai trăi că… n-ai curaj să sari pîrleazul cu una, cu două. Una peste alta e nasol, ce mai la deal, la vale.

Odiseea bătrîneţii, de fapt, începe odată cu viaţa, nimic nu trece pe lîngă tine, totul lasă urme. Fiecare bucurie sau supărare este responsabilă de semnele vizibile sau invizibile ce te însoţesc tot restul vieţii.

Am să rămîn marcat, speriat, ridat, albit de… „miracolul” procreării şi naşterii în românia. România (şi-aici îi scriu numele cu „R” mare pentru că e îneput de frază) e o… chestie aparte, românia este ţara care are legi europene cu aplicaţie mîrlănească, adică românească. Am să încerc în rîndurile care urmează să-i povestesc copilului meu care au fost aventurile noastre prin meandrele celor 9 luni de sarcină.

Mi-am dorit copil de mic. Şi mi-am jurat că dacă va fi să nu pot avea copilul meu natural am să înfiez unul. Nu a fost cazul, în cîteva săptămîni se naşte. La începutul anului, după ce am luat hotărîrea că e timpul unui copil, am trecut la fapte şi s-a înfăptuit minunea. De la primele semne de sarcină eram deja mai responsabili, mai atenţi, mai cuminţi, parcă mai maturi şi mai înţelepţi. Trăiam sentimente noi, parcă prea intense uneori dar unice şi frumoase. Soţia a trebuit să înţeleagă că o cred pe cuvînt chiar dacă nu ştiu ce simte (greaţă, somn, foame, poftă de pantofi… :)) iar eu a trebuit să mă adaptez unor „toane” noi chiar dacă nu foarte exagerate. Ce mai, e o minune ce se întîmplă şi merită trăit sentimentul de ambii părinţi. Şi recomand tuturor părinţilor, în momentele de relaxare să fie cît mai aproape de burtică, e cineva acolo care îşi face simţită prezenţa de fiecare dată cînd i se dă atenţie. Eu, de exemplu trăiesc cu impresia că făptura de-acolo bate ritmul cu mine: eu bat de două ori în burtică, el bate odată… 🙂 Am impresia că de cîte ori ajung acasă seara de la serviciu, oricît de tîrziu ar fi el devine mai atent, mai zglobiu cînd îmi aude vocea. Si v-aş mai spune poveşti dar trebuie să mă rezum la realitate pentru că realitatea e locul în care trăim.

Legat de serviciile medicale în acest domeniu vreau să vă liniştesc: sînt gratuite, performante şi prestate de oameni cu caracter. GLUMESC! Aceste servicii există dar nu prea, sînt gratuite şi nu prea. Iar oamenii de caracter poate mai există în românia dar nu în sistemul sanitar. Punct.

În mod normal trebuie să-ţi asiste sarcina, pe toată perioada ei un medic de specialitate. De obicei acest medic prestează meseria într-un spital dar are şi cabinet particular (hai, nu-mi spune!) şi, după cum bine vă daţi seama, fiecare consult se va face în cabinetul lui particular. „Sistemul” a ştiut să facă în aşa fel încît să-ţi doreşti singurel să ajungi în acel cabinet chiar dacă acolo nu găseşti nici un minim necesar pentru prim ajutor în caz de nevoie. E un apartament la parterul unui bloc de locuinţe, cu cîţiva pereţi dărîmaţi de s-a slăbit rezistenţa blocului, gresie şi faianţă si iată cabinetul performant pentru care plăteşti 750,000 lei/consultaţie iar consultaţia este lunară (în total 6,750,000 lei). Chitanţã? În 7 luni de zile nu prea am văzut aşa ceva. La un moment dat ne trimite să facem un consult mai „special”: o ecografie. Pentru că nu are nimic în dotare acest cabinet performant, ne trimite undeva în capitală pentru o ecografie 4D. Sincer, nu a reuşit nimeni să-mi dezvăluie misterul acestui 4D atîta timp cît ochiul nostru poate vedea doar 3D, dar poate sînt eu prea tehnic în gindire.

ECOGRAFIA = 3.500.000 lei, DRUM + MASĂ = 3.500.000 lei adică 7,000,000 lei pentru o ecografie care, apropos, trebuie să se repete pe la luna 7 dar dacă ai puţin noroc nu te mai trimite acolo, poţi să o faci şi în oraşul tău reducîndu-se astfel cheltuiala pînă la 2,000,000 lei. Dar aş vrea să ne întoarcem puţintel la clinica renumită din Bucureşti. Aici găsim o doamnă cam opărită, cu un „chef” de viaţă fantastic… În cele 20 de minute petrecute în cabinet, dumneaei a schimbat 2 fraze cu noi. A întrebat dacă vrem să ştim sexul copilului şi i-a mai spus soţiei că are nişte problemuţe despre care trebuie să amintească la următoarea vizită la medicul ginecolog. ATÎT. Aş fi vrut mai multe detalii despre copilul meu, era prima mea întîlnire cu el. Aş fi vrut să ne încurajeze şi să-mi povestească ce se vede pe ecran… A trebuit să-mi imaginez şi să fac tot felul de presupuneri… Si poate, măcar pentru cei 700 de km. pe care a trebuit să-i parcurgem într-o zi ar fi trebuit să fie ceva mai amabilă.

Se apropie ziua X, ziua în care eu voi zîmbi ca un netot la copilul meu iar el va face un pişu prelung cu un zîmbet de satisfacţie totală, pe cămaşa mea proaspăt călcată. Dar… pînă la momentul X e naşterea propriuzisă. Aici, am aflat din surse sigure, e la fel de gratis, preţul se ridică undeva pe la 1015,000,000 lei pentru că se anunţă o „cezariană”, dacă nu ar fi fost nevoie de acestă operaţie atunci ieşeam ieftin, pînă în 10,000,000 lei.

Ca să nu prelungim un text şi-aşa plicticos aş vrea să tragem linie:

– consultaţie lunară = 6.750.000 lei

– ecografie 4D Bucureşti = 7.000.000 lei

– ecografie 4D acasă= 2.000.000 lei

– „spitalizare” = 15.000.000 lei

TOTAL (serviciu medical gratuit) = 30.750.000 lei.

Vreau să mulţumesc pe această cale ministerului (mamii lor) sănătăţii dar în mod special domnului Gheorghe Eugen Nicolăescu pentru atenţia cu care ne ia banii. Tot pe această cale îl rog din tot sufletul meu să specifice clar în legile pe care le mai emană de-acum în colo că GRATUIT = 1000 Euro, ca să ştim şi noi în ce ape ne scăldăm înainte să ni se rupă apa.

Vreau să mai mulţumesc pe această cale patriei în care sînt siluit să trăiesc şi locuitorilor ei cuminţi, docili şi resemnaţi. Şi, ca un semn de recunoştinţă, am să revin cu amănunte după naştere, iar dacă mă ajută cerul şi tehnica poate filmăm ceva prin spitalele patriei noastre ca să avem amintiri de neuitat de pe moşia halatelor albe: cum se spală nounăscutul sub jetul de la robinet, cît durează să-ţi aducă infirmiera o pungă cu gheaţă dacă nu ai cotizat, cum te întreabă asistenta dacă eşti de la ţară ca să ştie cum să pună problema în discuţie, cum îţi ţin copilul ascuns prin incubatoare pînă te trezeşti să cotizezi, cum nu-ţi intră nici un vizitator fără „cotizaţia la zi”, cum şpaga începe de la 1 leu şi ajunge la sute de euro…

Domnule ministru, decît să ne „învăţaţi” cum să nu mai dăm spagă, prin campanii publicitare extrem de costisitoare, mai bine aţi scutura puţin subalternii dumneavoastră. Părerea mea…

PS. – Şi, domnule ministru, faceţi vorbele pe-acolo că începînd cu şefa de cabinet nici un consilier nu şi-a mai completat declaraţia de avere şi trezeşte suspiciuni, nu că nu aş avea motive să fiu suspicios şi că aş pune botul la declaraţia dumneavoastră de avere… (îmi scuzaţi limbajul de spital de urgenţă).

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

13 comentarii pentru “Moartea domnului Lăzărescu… un scenariu adevărat”