Mitropolitul Ardealului ridică tonul !

Eu am ce am cu biserica dar rolul ei social nu trebuie ignorat, chiar cred că trebuie să le amintim sutanelor de menirea lor. Ca şi instituţie este mult prea mare şi mult prea puternică pentru a bagateliza forţa şi influenţa ei, tocmai de aceea şi supărearea mea: nu-şi canalizează adevărata vigoare şi rigoare către cei care au nevoie, a uitat pe cei mulţi şi se gîndeşte mult prea des la recuperarea bunurilor personale… Aş mai avea multe de reproşat dar astăzi să ne oprim puţin la gestul mitropolitului.

Ne-am obişnuit cu limbajul de lemn, ameţitor de îmbîcsit şi alambicat al reprezentanţilor bisericii. Distanţi şi reci exact ca pictura bisericilor în care păstoresc, preoţimea pare să fi înţeles (prost, dar a înţeles) ideea promovării prin mass-media iar astăzi face valuri mediatice cu o… pastorală. Odată cu venirea lui Daniel în capul mesei, spiritul tînăr al acestuia se face simţit. Nu ştiu ce nemulţumiri nutresc în cercul lor restrîns dar este mai clar ca niciodată faptul că ceva le-a stîrnit sentimentul revoluţionar. De pildă mitropolitul Ardealului se revoltă în pastorala pregătită pentru Înviere (text integral), se revoltă, zic, pe presă.

Si cum altfel ar putea sta lucrurile, cand desfranarea a devenit nota generala a televiziunilor care ni se impun, dar si in care ne complacem sa traim. Putem oare sa avem o viata crestina, spurcandu-ne mintea cu imaginile desantate din reviste, ziare si televizor?

Nimic neadevărat aici, chiar personal militez pentru o filtrare cît mai riguroasă a programelor vizionate şi timpul dedicat televiziunii. Printre altele domnia sa aminteşte despre familie şi cît de dezbinată este ea.

Familia creştină suferă, ca şi societatea, de o profundă criză, divorţul şi adulterul fiind acum moda la care toată lumea se raportează. Şi cum altfel ar putea sta lucrurile, când desfrânarea a devenit nota generală a televiziunilor care ni se impun, dar şi în care ne complacem să trăim. Putem oare să avem o viaţă creştină, spurcându-ne mintea cu imaginile deşănţate din reviste, ziare şi televizor? Mai poate oare supravieţui familia, atâta vreme cât soţul sau soţia se alipesc cu inima şi cu simţurile de idolii micului ecran şi cumpără televizor separat în camera copiilor? Avem oare dreptul să mai cerem de la Dumnezeu o soartă mai bună pentru copii, noştri, dacă noi înşine nu ne străduim să le fim modele de înfrânare şi de virtute?

Acum, indiferent din ce unghi priveşti problema… este o problemă! Familia nu mai este familie, pornografia se regăseşte la orice pas, limbajul nostru cotidian dovedeşte mari carenţe de exprimare şi un vocabular… atît de simplu, după vorbă, după port! Greu mai facem distincţia între opinie personală şi idei impuse sau asimilate greşit; ne raportăm greşit la valori greşite; avem vise ce nu se pot împlini (de-asta iubesc eu neamţul, e realist!); şi nu uităm niciodată să furăm, minţim, trădăm chiar dacă nu ne place să fim furaţi, minţiţi, trădaţi!

Cu toate astea… Să nu uităm totuşi că oile au nevoie de baci. Iar baciul nostru, indiferent că s-a numit Iliescu, Constantinescu sau Băsescu, patronul de la firmă, şeful de birou sau dirigintele din clasă, toţi ne-au îndrumat paşii pe drumul vitregiei. Toţi ne-au trimis, fiecare în felul lui, să paştem pe coclauri străine. Nu pot să uit cît de fericit era preşedintele Băsescu că căpşunarii trimit euro în ţară! Niciunul dintre aceştia nu a fost interesat de generaţiile viitoare, adicătelea de cei care îşi purtau de grijă singurei, cu cheia de gît, prin românia.

În acest context, zic, mă macină cîteva întrebări: cam pe unde era biserica acum 10, 20 de ani? Ce idealuri avea şi pe cine servea ea? În liniştea propriei ogrăzi (fiindcă avea şi linişte şi şi ditamai ograda!) la ce medita ea, biserica? Preoţimea, ca şi vîrf intelectual al neamului, la ce sau la cine se raporta? Vroia să fie ce? Pe vremea cînd mîná electoratul spre anumite urne… repet: ce idealuri avea?

Întrebări simple de om simplu care nu-şi vor găsi răspunsul niciodată! Şi ştiţi de ce? Pentru că biserica are un limbaj prea alambicat, prea greoi şi vechi şi îmbîcsit de termeni cu multe înţelesuri. Mult prea multe! Tocmai biserica nu are curajul de a învia şi de a se înnoi! Nu vrea nici în ruptul capului să accepte că viitorul sînt oamenii, tinerii şi idealurile lor şi nicidecum averile sau politica!

Nu văd nici o urmă de înălţare în pastorala lui IPS Laurenţiu Streza pentru că e an electoral şi miroase a şantaj politic! Biserica îşi arată ouăle ca să nu uite puterea… ce putere este ea! Şi să ne ferească Dumnezeu de puterea bisericii!

Doar zic…

foto: Mediafax/Ana Poenariu
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 comentarii pentru “Mitropolitul Ardealului ridică tonul !”