Manual de dezbatere mioritică

Suntem o naţiune de individualişti. Nu numai că nu avem vocaţia dezbaterii, ci chiar am căpătat o teribilă deprindere de-a evita acest gen de situaţie jenantă, care ne poate eroda siguranţa de sine şi imaginea mai mult sau mai puţin publică.

Nu ne trebuie dezbatere! Fiecare ştie foarte bine atât ce are de făcut, precum şi ce-ar trebui să facă oricine altcineva. Suntem o naţie de experţi în treburile altuia!

Tot ce ne trebuie sunt câteva adevăruri simple, chiar dacă nu sunt foarte clare, şi tăria de-a le afirma până-n pânzele albe, chiar şi de pe fundul gropii.

Iar când picăm în capcana vreunei tentative de dezbatere, pe la vreo televiziune sau chiar la o discuţie la o bere cu amicii, avem un arsenal prefabricat de mijloace de eschivă, foarte eficiente.

Se poate scrie un manual de dezbatere mioritică.

În primul rând, este metoda vorbitului de unul singur, fără sfârşit. Porneşti cu emfază şi talent oratoric să baţi apa-n piuă, înecând totul cu un şuvoi de cuvinte care nu spun nimic. Dacă cineva încearcă să intervină, să-ţi pună vreo întrebare sau, Doamne-fereşte, să afirme altă idee, te burzuluieşti ofuscat: „Domnule, îmi dai voie?! N-am terminat! Un pic de respect, ce naiba!”, după care o dai înainte.

Evident, opoziţia la o atare atitudine este să porneşti să vorbeşti peste cel care deja vorbeşte. Ridici vocea şi colorezi discursul cu expresii colorate gen „asta-i un căcat”, care va răpi audienţa. Normal, se va ajunge la replici de genul: „Eu nu te-am întrerupt, bă!”, situaţii în care toată lumea sare deodată să vorbească însufleţit şi coruri de hăhăieli care vor stinge ideea imprudentă de dezbatere. După astfel de devieri abile, nici nu se mai ştie despre ce naiba aţi vorbit. Dar v-aţi simţit minunat şi, dacă e cazul, aţi ridicat audienţa, sau măcar aţi crescut în ochii amicilor. Acum puteţi cuteza pe deplin îndreptăţiţi să priviţi fix în decolteul oricărei femei, ca un mascul dominant ce sunteţi. Păi, nu?

Dacă vreun debil mintal încearcă, totuşi, să readucă discuţia asta rodnică pe făgaşul dezbaterii iniţiale, mai aveţi la îndemână câteva arme.

Prima e trivialitatea şi vulgaritatea. Punctaţi eficient cu replici gen: „Unii cretini susţin asta!” sau clasicul „Ba pe-a mătii!”.

Apoi există demolarea adversarului. „Cine te crezi tu, mă?”, „Tu vorbeşti?!”, „Te mai trimite şefu după shaorma?” şi alte de-astea.

Iar în final, există pleiada de argumente supreme gen: „Pentru că pot, băi!” şi „C-aşa vrea muşchii mei!”.

Lumea va remarca talentul dvs. oratoric şi inteligenţa sprinţară şi veţi fi invitat mereu la noi dezbateri care vor clarifica ce trebuie făcut ca să scoatem ţărişoara asta la liman.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Manual de dezbatere mioritică”