Mai este Europa credibilă?

Valul evenimentelor dramatice din lumea arabă a surprins Europa cu pantalonii pe vine. Construcţia chinuită a unui consiliu al UE, cu înalţi comisari numiţi după îndelungi şi întortocheate negocieri, a fost anulată de tentaţia liderilor ţărilor membre de-a se băga în faţă. Sarcozy, Merckel, Berlosconi au confiscat masa de prezidiu, aruncând Consiliul european în braţele dilemei existenţiale gen „Cine (mai) sunt eu?”.

Chiar aşa!

Se dovedeşte iluzorie speranţa că EU poate vorbi pe-o singură voce. Că interesul comun primează asupra celui individual al fiecărei ţări membre. Fiecare ţară are interese diferite şi-a sărit să şi le afirme răspicat, paralizând mecanismul european. Aşa a rămas Europa fără reacţie în faţa realităţii revoltelor din Maghreb, loc considerat curtea din spate a EU.

În loc ca ţările membre să-şi trimită reprezentanţii într-o sală de şedinţă unde problema să fie rapid digerată intern şi apoi să fie adoptată o poziţie unică, comunicată prin gura înalt comisarului european pentru politici externe, fiecare a făcut ce l-a tăiat capul.

EU e construită pe principiul celui mai mic numitor comun, iar în cazul de faţă ţările membre sunt nişte numere prime, iar numitor comun nu există! Devine limpede că EU nu funcţionează unitar. În loc de-un cor cu o voce impresionantă, avem o cacofonie şi-o ceată de ştrengari care-şi dau ghionturi, încercând să se bage mai în faţă. Îmi imaginez o marionetă gigantică imobilizată, în timp ce o mulţime de păpuşari încearcă să monopolizeze sforile.

Este o realitate care va costa EU la nivel de autoritate mondială. Până când nu se aplică un mecanism care să treacă peste opoziţia uneia sau alteia dintre ţările membre, Europa va fi doar un gigant virtual, care se împiedică de cea mai mică buturugă din cale. Un uriaş al cărui singur simptom este că paralizează ori de câte ori apare ceva neprevăzut.

Firmware-ul EU pare a conţine doar două linii de cod:

Dacă totul merge bine – Zâmbeşte!

Dacă ceva nu merge bine – Nu fă nimic!

Încă ceva: Îmi pare limpede deja că Europa a devenit ultraconservatoare. Însăşi ideea unei schimbări o deranjează. EU se agaţă de prezent, aşa cum un disperat se agaţă de pai. Prezentul este o lume în care încă mai pluteşte ecoul unei foste epoci de aur europene. Dar este o lume pe care nimeni nu are puterea s-o oprească din mersul ei spre viitor.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 Responses to “Mai este Europa credibilă?”