Lumea ca o balanță

Stă lumea-n cumpănă, sperând că republicanii și democrații americani se vor înțelege și nu se va declanșa o nouă criză față de care cea de acum doi-trei ani va părea o glumă. Atunci câteva instituții financiare au dat faliment și planeta era să se dea cu totul de-a berbeleacul. Salvarea a venit atunci din faptul că guvernele lumii au sărit ca pompierii, turnând sute de miliarde din banii publici ca să stingă incendiul. Acum însăși pompierii par a fi luat foc.

Dacă și statele încep să pice, cine mai sare în ajutor?

Ce-nseamnă ca un stat să dea faliment? Nu mare lucru! Doar că sistemele de pensii, justiție, ordine publică, apărare, educație, cel sanitar și cel de administrație publică nu mai funcționează. În rest, totul rămâne cam la fel.

Lumea va rămâne un sat fără câini și stăpâni, la cheremul unora mai hrăpăreți care-și freacă probabil deja mâinile, gândind cum s-o împartă între ei.

De ce se-agită lumea pentru atâta lucru, acum, în prag de vacanță!?

E posibil că la ora la care deja citiți rândurile astea deja se știe mai limpede în ce parte se înclină balanța. Avantaj cititorul, pentru că eu, în timp ce scriu asta, nu pot decât să trag nădejdea că victoria Stelei e un semn că totul va fi bine.

Oricum ar fi, sunt sigur că Băseii și Bocii noștri vor sări pe ecrane, liniștindu-ne că noi n-avem nici o treabă cu criza. Românica este, prin grija lor, la adăpost, cel puțin până după alegeri.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

One Response to “Lumea ca o balanță”