Libracadabra 9 ©

Aţi încercat să faceţi cunoştiinţă lumii voastre interioare cu lumea dinafară? Cu lumea-lume. Mă rog, nu vreau să jignesc pe nimeni dar aşa este ea considerată.

Stai puţin, tu spui că nu ai încă o lume a ta, deoarece din copilărie, părinţii, în fine, cei apropiaţi, te-au amestecat în lumea lor, luând ei, în numele tău, decizia cea mai bună. Ai încercat să le sugerezi că nu a fost o decizie atât de bună pe cât a fost de la îndemână, dar ei preferă efectul de seră şi o maturizare controlată în locul alergatului cu tălpile goale prin roua de dimineaţă. Şi ăsta e motiv de supărare? Dar să ştii că zilnic, toţi cei din jurul tău îţi vor da sfaturi. În fond de-aia au fost puşi acolo….

Binele se poate alege de rău sau răul se poate alege de bine. O lume întreagă de stimuli ţi-a căzut în braţe dintr-o dată, dar să ne-nţelegem: poţi să discerni, să nu-ţi pese sau să-ţi construieşti independent, o altă lume… Cum e mai bine, habar n-am! Şi dac-aş şti nu ţi-aş spune, pentru că ar însemna să-ţi arăt o potecă, care sigur te-ar rătăci.

Lumea ta trebuie să existe! Pentru că există lumea-lume, dinafară, care te-nconjoară şi de care trebuie să-ţi tragi câteodată sufletul atunci când te apasă. În lumea ta înveţi să creşti puternic, în lumea dinafară arăţi ce-ai învăţat!

Dar ele, cu adevărat, nu sunt două lumi. Dacă în sfârşit ai reuşit să alegi binele de rău, lumea dinafară va fi o prelungire a lumii dinlăuntru.

Iar tu nu vei mai putea să dormi decât cu fereasta deschisă!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply