Libracadabra 6 ©

Şi eu sunt la fel ca tine: un morman de imagini. Stau tolănit, balansându-mi lenea când pe un capriciu când pe celălalt! Se zice că dacă nu-l ai pe « vino-ncoa » ai tras degeaba la suprafaţă lozul cel mare… Se mai zice că poţi să ai suspendat de al 9-lea cer un IQ strălucitor, ochii celui care te evaluează tot de jos în sus te vor măsura. Pe dinafară Cine pierde şi cine câştigă până la urmă? Cum să-ţi spun: până la urmă nici nu contează!

Rămâne doar această paralizantă obsesie că trebuie să arăţi bine!

Că prima impresie contează. Că visul tău va încremeni noapte de noapte, sub pernă, în timp ce aia sau ăla se vor bucura de el cu tupeu. Pentru că tu, spun ei, n-ai fi dat bine…

Dar mă mai aşez odată pe gânduri şi răstorn puţin incertitudinea oglinzii. Să spunem că eşti de nu se poate. Aromă, atracţie, excitaţie, imprevizibil, mister, contract halucinant cu viitorul. Dar când deschizi gura zboară toate păsările de pe streşini. Se face noapte polară. Adică lumea pleacă, ca să-nţelegi şi tu, şi îşi ia bilet numai pentru dus! Nu e nici un fel de raţiune aici, pur şi simplu balonul de săpun s-a spart. Vezi, de aceea alegem imaginea să ne reprezinte. Ea ştie cum să bată la uşi, cum să le deschidă atât cât este necesar, ea ştie să impresioneze şi să rămână în atenţie. Astăzi, mai mult ca niciodată, avem o nevoie pantagruelică de imagine. Şi în timp ce ele, imaginile, construiesc lumea pentru noi, noi să ne mai ocupăm şi de suflet, dacă tot avem atâta timp liber!

aprilie 2010

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply