Libracadabra 46 ©

Femeile se sărută. Unii colecționează tablouri, alții lenjerie sau halbe de bere. Ele se înțeleg unde vor merge după ce se cunosc între ele…

Vrei să știi dacă toate astea sunt aievea? De ce trebuie tu neapărat să afli? Nu poți s-o accepți așa cum este? Eva și Eva. În rai, un rai obișnuit, plin de arbuști, flori, păsări colorate. Modern. Descoperit întâmplător, seară de seară, de douăzeci de ani, poate de treizeci, într-o încăpere suburbană. Fluturi pătați de dorință zboară peste tot! E o lipsă crasă a luptei pentru existență. Vietățile astea două nu se mănâncă una pe cealaltă! Discută pașnic, se joacă, se împart și nu scot un cuvânt despre câștig.

Au rupt mere, multe mere din mărul rămuros și strict interzis.

adam & eva

Dumnezeu e totuși un bărbat în vârstă și îndărătnic, poartă ochelari cu ramă metalică și are teorii. Prea multe teorii! Îl doare-n cot că omul e bântuit de setea cunoașterii.

– Unde-ai fost?, întreabă Eva.

– Acum nu mai sunt unde-am fost, răspunde Eva.

Dacă ești momentan om, ești liber să faci ce vrei. Îți face plăcere să naști, să bei, să speli ciorapii altuia. Vezi un deliciu, îl săvârșești. N-ai înțeles niciodată de ce-i spui păcat și de ce în el trebuie numai să cazi. Serafimii, arhanghelii și heruvimii sunt ei așa niște subtili cunoscători ai psihologiei ? Sau e curiozitatea feminină aia de le născocește pe toate ?

Eva tace. Râde, rupe un măr și mușcă din Eva.

Tună de pretutindeni. Se amenință cu pumnul, se aleargă, se huiduie, se ascut dinți. Blestemul angelic bate tactul cu copita.

Femeile se sărută. Se înghesuie una în cealaltă, se înșiră pe niște lujere groase la capătul unor frunze lunguiețe. Flori. Flori ciudate ce-și apar în vis. O explozie horticolă!

Afluența femeilor care se sărută cu femei este o tendință practică și încă neclarificată științific. Față de psihologia bărbătească, feminitatea se caracterizează printr-o reacție activă la frumos. Acuplându-se invaziv cu domni pociți, nefavorabili, rudimentari, scârbavnici, defectuoși, limitați ori din obligație, ele categoric devin altfel. Fiind în stare de orice, femeia încearcă să echilibreze cu același sex cazurile ieșite din comun.

– O vioară? Cine cântă?

– Eu, vioara ta. Mai aproape… Îmbrățișează-mă strâns și pentru mâine…

Prima dată când ai observat, erai mai mult un copil decât soție. Cum să-ți explici? O inimă de fată complet dereglată de aparatul de măsurat intensitatea sentimentelor. Era ceva ce depășea rușinea. Numai căsătoria, în acel moment, părea cu adevărat cumplită…

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 Responses to “Libracadabra 46 ©”