Libracadabra 44 ©

Deseori, la oraș dădeai peste sentimente moarte așezate în poziții firești, de oameni vii…

Imediat ce a intrat pe ușă, a și văzut că dragostea ei băuse. Când golul zilelor devine perpetuu, nu mai numeri minutele, orele. Chiar nu mai contează timpul.

Ĩn timp ce el își turna ochii spelbi tocmai la rădăcina nasului ca să-i treacă din mahmureală, ea a subînchiriat toate buzunarele lui, constatând că-i lipsesc niște lacrimi și niște cuvinte-pentru-celălalt.

Inima se neastâmpăra, nu ea.

 – Încearcă să realizezi că sunt o femeie violată!, a țipat bedmate. Cu cine naibii ai băut jumãtate din respirația noastră comună? Din teribila noastră uitare de sine? Mmmm, iar ai umblat la Pussy! Da’ Pussy nu mai e demult un farmec, e deja o nuanță de satisfacție pipăibilă care se odihnește ca un stăpân pe casa noastră. Atunci?! Atunci desigur că ai fost cu alta, a treia!

Vocea ei striga undeva, poate chiar în capul lui striga, iar el își scuipa stomacul cu toți fluturii care erau înăuntru.

Ea nu mai văzuse niciodată un asemenea val de fluturi…

 –  Mănânci căc… !, înjură el cleios, cât pe-aci să se-mpiedice de raza ei vizuală. N­-am fost cu nicio femeie, de data asta niște prieteni m-au luat la un pahar să-mi spună despre colecția lor de fluturi.

–  Auzi, nu cred că-ți permiți candoarea asta dintr-o bucată și să admiri tembel fluturele altuia, chiar dacă e cel mai policrom! Fără să fi fost tu pe urmele lui într-un du-te vino insistent, fără să-i fi dat șansa la campanulă? Nțțț!  Imediat ce se trezește Pussy, o aduc între noi să-i arăt ce inutil ești!

El abia se stăpânea din iubire, apăsându-și burta cu brațele.

– Nu, te rog nu, din suflet te rog, numai asta nu! Doar o cunoști pe Pussy ce impulsivă e! Am fost cu prietenii, crede-mă! Pot să-ți spun fiecare fluture din colecția lor pe nume!

Lăsat să vorbească-n voie și cercetat cu privirea, lui i se pusese un nod în gât. Dacă ar tăcea dintr-o dată, între ei nu s-ar așterne o liniște încă și mai insuportabilă?

 –  Știi ce, nu mă mai interesează cu cine-ți pierzi vremea, sunt sătulă! Treaba lu’ Pussy, chiar acum am s-o caut să văd dacă ea se abține să nu-și dezdoaie acea întrebare peste puterile tale de înțelegere.

– De ce vrei să mă distrugi?, bolborosi el și vorbele din gâtlej plângeau parcă în locul ochilor. Știi prea bine că Pussy o să fie ca o cutie de carton sigilată când o să audă. Și nu mai pot să-i smulg benzile adezive. Nu iar!

Te rog foarte mult, n-o căuta, nu-i arăta nimic și-ți jur pe mama, cât voi trăi că n-o să mai ies cu prietenii și n-am să mai pun gura pe fluturi! O s-o fac de-acum numai cu tine și cu…Pussy.

Pluteau fel de fel de lucruri în aer. Ea avea aerul că se simte cât de bine se poate simți o femeie în ziua de azi după tot răul care i s-a fãcut.

  Fie și-așa!, plecă soția la bucătărie cu-n zâmbet ud. Mare lucru de mistuit în prelungirea puterilor tale nu cred c-a mai rămas. Și doar n-o să-ți pese ție de asta, acum.

 – Păi da, de ce mi-ar păsa mie de-asta!

Soțul a răsuflat ușurat, ai fi zis că făcuse pipi când de fapt nu era decât fericire:

 –  Ce minunată femeie e nevastă-mea ! Ce tipă okey și de treabă, ce suflet nobil! De ce oare Pussy nu poate fi ca ea?

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!