Libracadabra 32©

…..Câţiva melci se târăsc unul după altul. Ei se târăsc în cerc.

Prostia a escaladat. Optimistul disperă, pesimistul exultă. Dacă eşti un melancolic nu ţi se poate întâmpla nimic. Nu faci parte din acţiune deci nu te dai cu capul de pereţi până când viitorul cedează.

Asişti şi aştepţi.

Un punct de vedere care nu trebuie să fie neapărat just. În afară de copii toţi ceilalţi din jurul tău şi-au pierdut minţile. Te orientezi ţinând cont de asta şi vezi cât de util simţi că eşti.

E o colivie strâmtă.

Şi te costă! Dacă avea pereţi şi făceai o gaură-n perete, pun pariu că nu vindeai niciun bilet la intrare.

Tu sigur iubeşti.

Ţi se pare că ţi-e drag/dragă. Cineva te iubeşte. După ce te iubeşte te apucă o foame teribilă. Foamea ta are o singură problemă. Nu mai vrea să te-nghită. Aşa că dimineaţa devreme în fiecare dimineaţă, îi vei desena o clanţă la uşa coliviei şi-apoi vei bate o cruce lângă clanţă. Vei lăsa ochii să-ţi cadă pe trup în jos, îţi vei lua capul în mână şi nu vei mai face nicio diferenţă.

Întrucât nu mai ai voie să munceşti te poţi întreba: Cât fac acum?

Şi te vei duce la plimbare…. Vei întâlni un alt om, la fel de cult ca şi tine, care te va ruga mai întâi să-i spui dacă e ora exactă. Apoi se va încovoia şi-ţi va cerşi.

Poate că-n acest moment, chiar simţi nevoia unor găuri de rezervă în părţile cele mai periferice ale corpului.

Pentru a te convinge că resturile pământeşti, păcătoase, mai sunt prezente, te pipăi în pantaloni, la spate.

Sărac, bogat, sărac lipit.

N-are importanţă! Cică viaţa te suportă aşa cum eşti. Dacă soarele te mai încălzeşte, cred că ţi-e tot atât de indiferent ca şi soarelui…

În copilărie nu ai mâzgălit niciodată sugativele.

Ai făcut totul fără concept şi fără greşeli, direct pe curat. Acum brusc, eşti înclinat spre murdărie. Ce te-a apucat? Eşti în stare să încremeneşti ore-n şir, mestecând tot felul de rugăciuni cu obscenitate.

Eşti insuportabil!

Bea alcool, mai aminteşte-ţi o dată că nu eşti singur şi fă-i repede o asigurare de viaţă!

Nu ai decât defecte. Zici tu.

Dac-ai să urăşti fiecare dintre defectele tale poate că-ntr-o zi, strângându-le pe toate la un loc, le-ai putea iubi…

De când eşti sărac, parcă iubeşti şi mai mult viaţa.

Aşa că te gândeşti la moarte-n fiecare zi. Şi tocmai pentru că te gândeşti atât de mult la ea, iubeşti tu viaţa!

Viaţa-i o invenţie!

Minunată în provocarea de discuţii sau în comunicarea de adrese. Este acel curs gratuit de pictură pe care ţi-ai dorit întotdeauna să-l urmezi. La prima lecţie înveţi să te pictezi printre legume şi cefe de porc. La a doua, cum să nu te mai saturi privindu-te…

–  Ce faceţi aici?, m-a întrebat cu faţa ca dintr-o mască de gaze, vorbăreaţa şi bugetara mea gazdă din Ministerul de Finanţe.

– Prind muşte!, i-am răspuns ca şi când nimeni şi nimic nu mă putea scoate din sărite.

Anul ăsta sunt parcă mai mari şi mai obiective, nu credeţi?

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 comentarii pentru “Libracadabra 32©”