Libracadabra 28 ©

Pentru că nu sunt o marfă!

De ce simţi nevoia să mă jertfeşti în casă? Să-mi opreşti cântecul fierbinte al jetului de apă? Să-mi taci foşnetul aşternutului, să-mi necunoşti mângâierile, să nu-mi mai dansezi dragostea?

De ce trebuie să-mi feresc tot ce-am strâns, într-o femeie?

Poate-am o răsuflare grea, poate sunt flămând de a fi undeva. Dacă mă consideri un vagabond şi mi-ai deschis uşa ta, uite că eu am să mă aşez şi nu-mi reproşa că sunt eu cel care se-aşează şi nu e altul!

Dacă plec de la tine încărcat de datorii, ce recunoştinţă speri să primeşti?

N-am să beau laptele pe care mi l-ai turnat astăzi şi n-am să mănânc din pâinea pe care mi-ai rupt-o, pentru că sunt orb!!

Pentru că nu mai văd bucuria pe care ţi-am oferit-o atunci, cu aceeaşi nesimţire şi cu celălalt obraz al meu. Ştiu doar că e acolo cu tot trecutul, despre care n-am să-ţi vorbesc aşa cum n-am să-ţi vorbesc nici despre defectele mele.

Vreau să fiu egoist?!

Dar vreau un egoism în doi, care să te facă să suferi! Pentru că suferinţa ta îmi place şi îmi place s-o admir cum se-adună, aritmetic şi să primesc de la tine numai ceea ce poate fi furat!

Ţi-am lăsat viitorul să se-ntindă până ce va creşte şi va intra într-o altă minciună.

Dar nu mă mai vinde!

Nu sunt de nedezlegat, nu-mi mai afla neapărat soluţia. Nu caut o căţea în călduri, nu te înconjor şi nu te solicit! Nu vreau să te răspândeşti fără efort în dorinţele mele!

Din noi doi, eu sunt cel care trezeşte dorinţele şi le inspiră aroma! Şi sunt fericit că sunt dorit.

Dar nu sunt o marfă!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

One Response to “Libracadabra 28 ©”