Libracadabra 19 ©

Un vânt îmbătrânit ne trece prin copaci. Şi noi? Noi nu ne refuzăm nimic! Zilnici prometei, fixăm şi îngroşăm rândurile simţirilor fără de margini. Funia din jurul gâtului ne poate fi Univers?

Vrem totul, pentru c-am semănat într-un pustiu? Nu ne pasă, pentru că ne-am condamnat la-nsingurare. Salvarea, e o mască trecătoare cu care ne rănim feţele însângerate de neputinţă. Salvarea se mai face cu personal calificat?

Visăm. Vise cu cătuşe la mână care au dreptul să ceară un avocat. Dacă treci dintr-o stare-n alta parcă ţi se răreşte aura. Parcă-i o plasă. Dăm sfaturi şi facem trotuarul. Şi carnea gândului doare.

Pentru că desprinsă din zid, cărămida naşte o altfel de gaură a cheii. Mai voluptuoasă. Va fi bine-ţi spui, şi te ghemuieşti dăruindu-te lor, celor care-ţi arată cum se pot împerechea altitudinile.

În trecut gustai din oceanul tău, râdeai cumplit de alţii, aveai măcar o pasiune şi-ţi recunoşteai nevoia de înălţime, după fiecare picătură de ploaie căzută. În trecut, sufletul se rotea pe alte cercuri.

Într-o zi vei fi ales să te reprezinţi. Tu, clasicul, sămânţă a fructului oprit, expus acum consumului? Ai curaj? Curajul mersului în turmă. Eşti un impostor. Şi se cheamă c-ai reuşit! Că pumnul în masă e mai eficient dar mai trist decât lutul aruncat pe sicrie. Şi că nu mai ştii să vorbeşti prin frunze sau prin flori…

Te-ai maturizat continuă, nu te-ai maturizat apelează la specialiştii  noştri-n tarot!

Ai să mai ţii tu minte cum scriai cu ninsoare peste întreg oraşul că ai fi vrut să mă iubeşti? Cum venea o zi, trecea o noapte şi-mi spuneai că nu poţi să mă iei cu tine, pentru că iubirea e făcută din oameni iar tu nu mai eşti om. Tu ai doar o haină de trup, cârpită pe-alocuri cu mâini, care ştiu atât de mult să te fericească.

Vom putea vreodată să forţăm trecerea? Spre ce n-am făcut, spre ce n-am greşit, spre ce n-am fost? Tu spune-mi acum, mai e mult până departe? Pot să-mi ascut dinţii c-o muşcătură nouă? Pot să-mi trăiesc răul care mă visează?

Pot să dorm şi să mă privesc într-una? Mă trage la somn o presimţire.

Mi-e somn de mine…

{cristi}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply