Libracadabra 16 ©

O fată frumoasă, desculţă, retrasă de la şcoală din cauza ifoselor şcolii, se plimbă delicat de sumbru prin clipele noastre de sinceritate.

Tălpile îi sângerează în vântul flămând al invidiei. Formele artistice sunt brusc dezgolite şi mulţi dintre noi cred atunci, că ea e una din alea, că pot s-o plătească cu ora, s-o plătească şi să se folosească de ea.

Dar dacă noi nici nu ştim s-o avem ? Dacă în uzul nostru personal am întrebuinţat până acum, doar înlocuitori de plăceri niciodată adevărate, niciodată vii ?

Sunt mulţi dintre noi care o vor doar pentru desfrâu. Uitând că desfrâul se naşte din spaimă. Din spaima de a nu reuşi. Posesivi, transformăm suferinţa fetei în delir. O forţăm sălbatic, animalic, canibalic, într-un instinct al proprietăţii extrem de dezvoltat.

Dar instinctul proprietăţii este contrariul dragostei. Noi facem o provizie din această fată frumoasă. O adunăm pentru un ospăţ viitor pe care-l vom numi nu-i aşa, dragoste ! Însă dragostea noastră e construită pe ură. Pentru că noi vom urî întotdeauna pe oricine va trage măcar cu ochiul la ospăţul nostru. Şi desigur suferim.

Suferim pentru că avem VALOARE. Aşa se numeşte fata frumoasă care se plimbă desculţă prin clipele noastre de sinceritate.

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply