Libracadabra 12 ©

Poţi să ispăşeşti o pedeapsă. Chiar dacă ea este larva încurcată între crengile propriului tău arbore genealogic?

Şi larvele, ca şi oamenii, se înmulţesc.

Miroase a vinovăţie, fiecare unitate de pământ cunoscută sub talpă? Curios se pare, dar nu-ţi pasă!

Eşti un sihastru şi ai plăceri sihastre. Cunoşti peşteri ascunse care se numesc oameni şi care înainte de a le cunoaşte tu se numiseră grote.

Cunoşti vieţi sociale asemănătoare grădinilor de zarzavat iarna.  Îţi place floarea de liliac pentru că simte frumos parfumul vieţii.

Iubeşti însă şi pentru asta nu te consideri vinovat. Norocos, în mare măsură, dar nu vinovat.

E greu să trăieşti în capsula aceasta, blocat în timp, cu care pendulezi între bine şi altceva. E un univers unde vrei să fii primul şi singurul suflet ce pătrunde şi care va mai pătrunde vreodată.

Nu te condamni şi nu îţi doreşti să devii paravan de suflet pentru sihăstriile altora.

Ai simţit şi simţi că iubeşti şi că vei iubi mereu. Dar nu uiţi niciodată că o viaţă alături de altcineva, în scorbura aceasta, în ciudatul fel de-a fi prin care tu respiri, devine cu timpul sărut, o atingere sacră a buzelor.

Ai mai sărutat vreodată, un alt univers? Probabil că nici el, un sihastru aşa cum eşti tu!

Există, fără îndoială, beţii de cuvinte şi pahare răsturnate, mese bogate şi suflete culinare. Paharul tău nu e mare dar îl bei, pentru că există şi pentru că e plin de acel cineva…

Poţi să ispăşeşti o pedeapsă oricum ar fi aceasta, dar vei iubi până la sfârşitul vieţii tale şi dincolo de ea!

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply