Libracadabra 10 ©

O creatură simpatică s-a aciuat la mine în suflet. Am aflat mai târziu, umblând cu ea prin tot felul de medii elevate, că se numeşte ÎNDOIALĂ. Dar la-nceput nu ştiam… O iubeam pe ea, o ea oarecare, ce se abandona în braţele mele uitându-şi sentimentele în vestibul. Sentimente pe care creatura le rodea pofticioasă, cu ochi obraznici, valorificând la maximum fericirea mea. Fericire care s-a terminat cu o uşă trântită şi cu un făraş plin de reziduurile unei iubiri ce tocmai sta să îmbobocească. Le-am cunoscut apoi pe ele. M-am îndrăgostit de fiecare, cu înverşunarea pe care ţi-o dă încuietoarea numită pubertate atunci când nu ştii ce să faci cu cheia. Dar creatura din suflet începuse să-şi exerseze masticaţia, dovedind asemenea aptitudini, încât iubirile mele au constatat că fuga e cea mai sănătoasă parte a ruşinii. Am fost apoi la medicul de familie al sufletului meu, care e mama. Voi credeţi că mama nu ştie ce e în sufletul vostru? Ştie, pentru că şi ea are o astfel de creatură acolo… Iubirile au trecut odată cu anii. Rânjite, obositoare, sau poate prea limpezi, au fost toate, hrană pentru sălbatica poftă dinlăuntru. Niciodată sătulă.

Ştiţi e uşor să spui: există  întotdeauna un mâine. Foarte uşor! Dar când creatura din tine devine tot mai voluptuoasă, unde e limita acelui mâine?

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

1 comentariu pentru “Libracadabra 10 ©”