Let’s do it, românia! sau de ce mă doare părul

Ca şi cetăţeni români sîntem umiliţi, impozitaţi, birjăriţi, hăituiţi dar cel mai dureros este atunci cînd sîntem luaţi la mişto. Sebastian Bârgău are şi el o ieşire nervoasă, vorbeşte de revoluţie, adică chestia aia pentru care se adună lumea într-o piaţă mare, mor cîteva sute de tineri (de preferinţă studenţi, asta e reţeta) şi vine Iliescu mai apoi preşedinte. Gata.

Da, e clar nevoie de un fel de revoluţie dar nu orice fel de revoluţie. Aş fi deacord cu violenţa numai dacă ar fi să-i sechestrăm pe lăbarii ăştia de-şi zic politicieni şi să băgăm astfel frica în toată clasa politică. Adică vrea să facă politică? atunci să facă pentru noi. Nu cred că va mai avea unul curajul să tragă pentru turta lui atîta timp cît mie îmi este greu să trăiesc la mine în ţară. Şi nu mă refer la capetele de strung gen Boc, Băsescu, Geoană, Iliescu, la ăştia e greu de ajuns, ci am putea sechestra foarte uşor lăbarii de senatori şi deputaţi în cabinetele lor din oraşele pe care le reprezintă. Nici nu-ţi trebuie o armată de oameni pentru asta şi nici nu e nevoie de o violenţă ieşită din comun, pensionarii ar putea lejer să facă acest lucru.

Cineva spunea să ne organizăm şi să nu mai plătim impozite… Faza cu impozitele este cea mai profitabilă, în sensul că i-am lovi în moalele capului, dar şi cel mai greu de aplicat. Deci hai să ne scoatem din cap revoluţiile imposibile. Eu zic că dacă două săptămîni ţăranii ar bloca toate şoselele, alte două săptămîni minerii şi siderurgiştii ar bloca căile ferate, alte două săptămîni profesorii ar paraliza circulaţia în oraşe, alte două săptămîni bugetarii birocraţi ar închide birourile, lucrurile ar sta altfel. Din nefericire pentru noi nu avem sindicate sau lideri individuali care să mobilizeze sulimea. Din nefericire pentru noi încă nu ne-a ajuns cuţitul la os. Din nefericire pentru noi încă nu am învăţat că noi nu trebuie să furăm, să luăm şpagă sau să dăm şpagă ca să trăim. Deci mai e mult pînă departe dacă nu încercăm să privim puţin în viitorul apropiat ca să înţelegem unde ne îndreptăm.

În schimb avem campania Let’s do it, românia!, mă doare părul…

Foto: Cultura.ro

 

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

4 comentarii pentru “Let’s do it, românia! sau de ce mă doare părul”