Let’s do it, românia! sau de ce mă doare părul
8 septembrie 2010 
4 Comentarii
Ca şi cetăţeni români sîntem umiliţi, impozitaţi, birjăriţi, hăituiţi dar cel mai dureros este atunci cînd sîntem luaţi la mişto. Sebastian Bârgău are şi el o ieşire nervoasă, vorbeşte de revoluţie, adică chestia aia pentru care se adună lumea într-o piaţă mare, mor cîteva sute de tineri (de preferinţă studenţi, asta e reţeta) şi vine Iliescu mai apoi preşedinte. Gata.
Da, e clar nevoie de un fel de revoluţie dar nu orice fel de revoluţie. Aş fi deacord cu violenţa numai dacă ar fi să-i sechestrăm pe lăbarii ăştia de-şi zic politicieni şi să băgăm astfel frica în toată clasa politică. Adică vrea să facă politică? atunci să facă pentru noi. Nu cred că va mai avea unul curajul să tragă pentru turta lui atîta timp cît mie îmi este greu să trăiesc la mine în ţară. Şi nu mă refer la capetele de strung gen Boc, Băsescu, Geoană, Iliescu, la ăştia e greu de ajuns, ci am putea sechestra foarte uşor lăbarii de senatori şi deputaţi în cabinetele lor din oraşele pe care le reprezintă. Nici nu-ţi trebuie o armată de oameni pentru asta şi nici nu e nevoie de o violenţă ieşită din comun, pensionarii ar putea lejer să facă acest lucru.
Cineva spunea să ne organizăm şi să nu mai plătim impozite… Faza cu impozitele este cea mai profitabilă, în sensul că i-am lovi în moalele capului, dar şi cel mai greu de aplicat. Deci hai să ne scoatem din cap revoluţiile imposibile. Eu zic că dacă două săptămîni ţăranii ar bloca toate şoselele, alte două săptămîni minerii şi siderurgiştii ar bloca căile ferate, alte două săptămîni profesorii ar paraliza circulaţia în oraşe, alte două săptămîni bugetarii birocraţi ar închide birourile, lucrurile ar sta altfel. Din nefericire pentru noi nu avem sindicate sau lideri individuali care să mobilizeze sulimea. Din nefericire pentru noi încă nu ne-a ajuns cuţitul la os. Din nefericire pentru noi încă nu am învăţat că noi nu trebuie să furăm, să luăm şpagă sau să dăm şpagă ca să trăim. Deci mai e mult pînă departe dacă nu încercăm să privim puţin în viitorul apropiat ca să înţelegem unde ne îndreptăm.
În schimb avem campania Let’s do it, românia!, mă doare părul…
Foto: Cultura.ro
Baiul e că fiecare ţine morţiş de cărămida lui! Dărâmarea unei autorităţi devine ceva simplu dacă ştii limpede ce vrei să pui în loc. Ori, cum mai spun prin articolele mele, noi nici acum nu avem un nucleu sănătos în jurul căruia să ne coagulăm. Revoluţia din 1989 a fost deturnată din două motive principale: lipsa unei clase politice competente care să preia puterea şi imaturitatea societăţii civile care să sancţioneze prompt orice deviaţie de la principiile revoluţiei. Dacă atunci încă mai puteam spera la foştii politicieni din partidele istorice, la rege sau în tineret, acum iluziile astea s-au spulberat. Până nu găsim persoana simbol, orice rebeliune va fi doar o explozie de visceralitate de care vor profita rechini gen WC Tudor sau alte gunoaie care, de bine de rău, s-au dat la fund. Am propus înfiinţarea unei societăţi civile non-profit care să monitorizeze politicienii bucată cu bucată, pentru a şti pe care din ei am putea conta. Dacă nici un politician nu pare demn de încredere, hai să vedem cine ar putea constitui un drapel al corectitudinii şi, foarte important, al eficienţei. Sugestii?
Mişto ideea şi propunerea ta dar pînă una alta ar trebui să-i punem pe actualii la treabă. Şi numai cu biciul se face ordine. Nici eu nu sînt deacord să-i dăm jos în primul rînd pentru că sînt vinovaţi de mizeria actuală.
Sindicatele nu au nici o putere. Sunt manipulate foarte usor de catre cei aflati la putere.
Nu cred ca exista vre-un politician care sa lupte pentru oameni. Odata ajunsi in scaun isi vad de interesele lor. Nu conteaza partidul din care face parte, toti sunt la fel. Toti fac parte din aceeasi specie a carei caracteristica principala este nesimtirea grosolana.
Şi eu am sentimentul că sîntem conduşi de 20 de ani de un singur partid. Nu prea mai fac diferenţa între oamenii politici şi chiar dacă sînt un tip pacifist pentru ei aş inventa o pedeapsă specială şi care seamănă cu bătaia. Din nefericire avem şi noi partea noastră de vină, nu vezi că nici noi nu avem puţină viziune? Ar fi trebuit demult să ne sperie atitudinea lor şi să corectăm chestia asta la timp. Nici acum nu ar fi prea tîrziu dar încă ne mulţumim cu ce avem…