Lege şi ordine

  • Conducătorul de oşti

Dincolo de toate visele, dorinţele şi putinţele noastre, ceea ce conduce această lume de la apariţia ei şi pînă la sfîrşitul sfîrşiturilor, este şi va fi o singură lege: legea naturii! Putem să visăm sau să rîvnim noi la orice, dacă dorinţele noastre nu sînt în concordanţă cu natura rezultatul este unul singur, sigur şi garantat: eşecul!

Cineva trebuie să conducă maşinăria. Acest cineva trebuie să posede forţă brută, strategie, cunoaşterea în amănunt a pericolelor, înţelepciune şi cumpătare. Locul lui trebuie să fie acolo sus unde perspectiva îi oferă informaţii care mai tîrziu el le transformă în decizii. Trebuie să fie în faţă din două motive: ca să lupte pentru existenţă şi ca să-şi apere averea. De aceea regele are tronul cel mai înalt, conducătorul unui vehicul stă în faţă, administratorul unei firme este primul în erarhie. Deciziile lor sînt literă de lege iar ceilalţi trebuie să execute cu credinţă şi supunere pentru că el, fără echivoc, a luat decizia necesară dar în primul rînd cea mai bună.

Bărbatul, că la el fac referire acum, este cel care protejează familia, alege drumul şi strategia de ocolire a pericolelor, duşmanilor dar nu în ultimul rînd el este cel care vînează. El face munca brută pentru că aşa a fost construit de natură; el cucereşte teritorii aşa cum îşi cucereşte femeia; el impune autoritate pentru că este mare şi puternic.

Nu e o ruşine şi nici o umilinţă pentru bărbat să stea la cratiţă sau să ducă gunoiul, ba chiar se zice că bărbaţii sînt foarte buni bucătari, dar el, conducătorul, cuceritorul, protectorul nu va vedea în aceste îndeletniciri o prioritate. Îi va fi foarte greu să înţeleagă de ce după o luptă cu dragonul punga de unică folosinţă dusă la ghena de gunoi este o misiune atît de importantă. Imaginează-ţi un rege care coboară în curtea palatului să măture. Nu e nimic ruşionos în acest gest şi uneori este indicat să o facă pentru a fi un exemplu pentru supuşii săi, dar trebuie să rămînă la nivel de gest pentru că dacă devine obişnuinţă regele îşi pierde dexteritatea de a conduce oştile, de a lua decizii bune şi la timp.

Bărbatul este cel care ocroteşte, hrăneşte şi ia deciziile capitale privind familia. Bărbatul este cel care ia hotărîrea cînd trebuie ca familia să se înmulţească şi să nu uităm că el este cel care dă sexul urmaşului său. Bărbatul ia decizia cu cine se va iubi tocmai pentru ca din această iubire urmaşul să fie unul sănătos, înţelept şi frumos. Bărbatul este răspunzător de greutăţile care-i chinuie femeia şi copilul. Iar dacă nu este lăsat să se concentreze pe menirea şi pregătirea lui naturală… familia se destramă!

  • Asul din mînecă

Se ştie şi este verificat în istorie faptul că unul din ajutoarele de nădejde ale bărbatului este femeia. Dar nu orice femeie. Vorbim de femeia pe care a ales-o, a cucerit-o şi pe care a făcut-o egalul său. Numai aceasta se bucură de privilegiul de-al atinge şi de a-i vorbi. Iar el o va respecta şi o va iubi pentru felul în care numai ea ştie să-i şteargă rănile după lupta cu dragonul sau pentru faptul că numai ea ştie să-i crească şi iubească copilul.

Femeia, că la ea fac referire acum, este singura care ştie să facă ordine în dezordine. Mîncarea ei este cea mai bună pentru că numai ea ştie cînd e timpul mesei, numai ea ştie ce e cel mai sănătos pentru familia ei. Căldura unui cămin nu vine de la o zeitate necunoscută, ea, femeia este zeiţa care le aranjează, le găseşte locul, le aşează cu grijă ca ceilalţi să se simtă acasă. Nimic nu trece prin mîinile ei fără să fie verificat, curăţat, igienizat şi toate astea pentru că numai ea vede amănunte pe care ochiul războinicului ei nu le vede. Ea nu ştie să dea cu biciul pentru că nu are nevoie de aşa ceva, inteligenţa ei nativă mută munţii cînd e nevoie fără un dram de violenţă.

Femeia este cea care aduce iubirea la rang de lege. Te poţi abţine în faţa formelor ei? Femeia este cea care administrează un teritoriu în care ceilalţi trebuie să se simtă oblojiţi şi iubiţi: casa! Fără casă copilul nu va exista iar războinicul nu va avea pentru ce lupta.

  • Societatea

Rostul femeii este bagatelizat astăzi de societate mai mult ca niciodată. Instituţii mari care formează opinia societăţii (biserica spre exemplu) îşi permit să o umilească trimiţînd-o undeva în spatele sălii, separînd-o de războinicul ei sau numind-o curvă, păcătoasă, murdară, de joasă speţă, neputincioasă, puturoasă. Toate acestea au făcut ca femeia să se simtă inferioară bărbatului ei şi să-şi dorească mai mult de la ea. Aceasta este femeia modernă, femeia care nu mai vrea „la cratiţă”, care nu mai vrea să iubească sau să fie iubită, vrea doar să fie dorită şi respectată. Astăzi femeia vrea să conducă oşti fără a înţelege că, chiar dacă are aptitudinile necesare pentru aşa ceva, va rupe un lanţ natural, va întrerupe spirala ADN-ului familiei. Va fi un conducător de oşti remarcabil dar nu va mai fi iubirea, dragostea şi casa celor dragi. Şi-atunci pentru ce luptă oştile ei?

Bărbatul zilelor noastre este deopotrivă angrenat în balamucul social, el fiind debusolat. Nu înţelege de ce  pentru a spăla vase este nevoie de o căruţă de muşchi sau de ce simte nevoia de război sau vînătoare cînd aparent în jurul lui este pace şi linişte. Încă mai simte pericolul de la o poştă dar totul ca pe o nelinişte interioară pe care nu o mai înţelege, el fiind astăzi doar bonă la copil, nu mai este luptătorul neînfricat de ieri. Şi asta pentru că societatea ne-a obligat să devenim egali, o egalitate contra naturii prin care se distruge ordinea firească şi se minimizează datoria fiecăruia în sînul familiei.

  • Deznodămîntul netrezirii

Prizonieri într-o plasă a ambiţiilor, cei doi zei de ieri, bărbatul luptător şi femeia zeiţă, astăzi sînt un concurs trist de împrejurări, o întîlnire accidentală la ceas de seară într-un aşternut mototolit de timp, o pereche de lunatici care, fiecare în parte caută să înţeleagă cine e cel care stă lîngă el la micul dejun. Acesta este cuplul modern cu datorii la bănci, la serviciu, la prieteni, cu obligaţii faţă de societate şi patrie. Ei trebuie să zîmbească frumos, să strălucească, să emane fericire şi iubire într-un ambalaj strălucitor, pentru ceilalţi. El nu mai vînează iar ea nu mai e feminină. Sînt două maşini care nu-şi mai regăsesc menirea. Şi odată uitată misiunea agoniseala lor se destramă, nu mai are valoare şi nici rost. Au vrut să fie egali şi au devenit. Acum luptă fiecare în războiul lui, acum luptă unul împotriva celuilalt.

Bărbatul nu mai cucereşte iar femeia nu mai iubeşte. Şi dacă familia nu mai este celula societăţii atunci cine are această responsabilitate? Cine mai face legea şi cine mai face ordinea? Ce este bărbatul şi ce este femeia? Cine le sînt copiii?

{meneopol}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 comentarii pentru “Lege şi ordine”