Legalizarea prostituţiei

Urmărind reacţiile ivite-n urma iniţiativei de-a repune pe tapet problema legalizării prostituţiei, ajung din nou la concluzia că neamul nostru nu este capabil de pragmatism. Totul trebuie judecat visceral şi conform aparenţelor! De aceea orice dezbatere eşuează-n bălăcăreală şi răfuieli, îndeobşte cu tentă politică.

Legalizarea prostituţiei nu face excepţie de la asta! Biserica a sărit ca arsă, condamnând ideea, de parcă a legaliza meseria de prostituată ar obliga pe orice femeie s-o practice şi pe toţi bărbaţii să meargă la bordel.

O iniţiativă legilativă menită să limpezească apele-ntr-un domeniu extrem de lucrativ şi să scoată la lumină, supunându-le impozitării, veniturile din acest domeniu, este lăudabilă. Statul este-n vânătoare de venituri şi se flutură flamura principiului impozitării oricărui venit. Dacă onor guvernul consideră că eu, ca autor, sunt dator să contribui la fondurile de pensie, sănătate şi şomaj, de ce n-ar face acelaşi lucru şi cu prostituatele? O abdicare de la acest principiu, prin lăsarea în afara sferei de impozitare a unor venituri (din prostituţie) nu mi-ar da mie dreptul să ies în stradă, acuzând ipocrizia guvernanţilor? (Oricum ies în stradă-n fiecare zi, să-mi fac plimbarea, că tot n-ar băga nimeni în seamă dac-aş purta şi-o pancartă!)

Probabil că un referendum pe tema legalizării prostituţiei ar releva o opoziţie generalizată a populaţiei şi-ar ridica o minge numai bună politicienilor, cu care să deturneze atenţia publică. Deşi, sincer, în afara câtorva dintre ei, mi-e greu să-mi imaginez politicieni susţinând public o idee în opoziţie cu aparenta morală publică, afirmată răspicat de Biserică. Culmea este că, atunci când şi-au votat singuri salarii şi pensii „nesimţite”, n-au încălcat morala publică, pentru că, tacit, orice român în locul lor ar fi făcut la fel.

Iată că poate exista, totuşi, un context în care politicienii sunt obligaţi să ţină cont de părerea publică, chit că acest lucru e facilitat de faptul că-n acest caz politicienii nu trebuie să facă altceva decât ce ştiu ei mai bine face: să nu facă nimic!

Iată că există idei la care s-ar ralia o majoritate a concetăţenilor, chit că această idee, în cazul de faţă, este de-a salva aparenţele printr-o cantonare-ntr-un conservatorism desuet. Înclin, totuşi, să cred că nici în ipostaza unei legalizări a prostituţiei impusă „de sus” n-ar ieşi nimeni în stradă să protesteze. Românul iese în stradă pentru un singur lucru: salariul! Şi şi atunci se hlizeşte şi dansează pinguinul.

Oricum, chiar şi acum, multe saloane de masaj erotic nu sunt altceva decât bordeluri în toată regula, iar faptul că sunt „ilegale” nu face decât să dea putere funcţionarului care vine-n control. Aşa, toată lumea-i fericită! Mai ales că am salvat aparenţele, ceea ce, după cum ziceam la început, este fundamentul comportamentului autohton (deşi nu numai la noi se întâmplă asta).

Inclusiv biserica asta face, crează o aparenţă de ordine şi morală, iluzie de care enorm de mulţi au neapărată nevoie, ca să poată găsi o justificare oarecare a vieţii. Aparent, totul e-n regulă!

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!