Lecţia arabă

Asistăm aproape la o coordonare a represiunii revoltelor izbucnite în ţările arabe. După mine, este semnul că propagarea „revoluţiilor” populare se apropie de sfârşit.

Este limpede că izvorul manifestaţiilor este unul economic, dublat de sentimentul de nedreptate izvorât din starea de corupţie caracteristică regimurilor permanentizate la putere. Dacă problemele economice şi sărăcia nu au o soluţie clară, singura refulare posibilă este înlăturarea regimului corupt. Dacă pâine nu este, se cere măcar justiţie socială şi solidaritate.

De aceea rezultatul unei astfel de revolte nu e altul decât înlocuirea unui lider simbol al unui regim corupt cu un general cu mână de fier. Iar revoltatul este dispus, pentru asta, să accepte dizolvarea parlamentului şi suspendarea constituţiei, ca simboluri non-funcţionale în care oricum nu mai credea.

Acesta mi se pare adevăratul motor al mişcărilor populare arabe, iar lecţia este clară: se pune problema schimbării de gardă în lumea arabă. Actualii lideri sunt împământeniţi în funcţii de prea multă vreme. E nevoie de lideri noi, care să abordeze mai tranşant noua situaţie mondială.

Lumea de azi este una fără soluţii reale imediate! Sistemul economic mondial se bazează pe axioma creşterii economice şi, de aceea, pe „împrumutul” de la viitor. Toate creditele făcute pe lumea asta pornesc de la premiza că cel creditat va avea de unde să plătească, în viitor. Recent, lumea a devenit un loc „închis”, cu resurse finite şi din ce în ce mai aglomerat. Ca sistemul să poată funcţiona în continuare sub aparenţa de normalitate, singura „creştere” devine monetară (inflaţie).

Preţurile au început deja să se umfle la nivel planetar şi probabil vom asista la adevărate bătălii valutare, fiecare grup încercând să se salveze pe seama celorlalte. Situaţia este echivalentă cu un război nedeclarat, iar în război unitatea de comandă este esenţială. De aici reprimările violente şi dure.

De altfel, această duritate irumpe şi-n spatele uşilor închise, în negocierile şi diplomaţia planetară. Sunt convins că-n momentul de faţă se poartă negocieri intense în lumea arabă, atât pentru schimbarea gărzii, cât şi pentru a smulge ţărilor vestice angajamente de sprijin economic şi financiar. Pisica arătată este tsunami-ul refugiaţilor gata să se abată asupra bătrânei Europe. O Europă slăbită şi care nici ea nu mai ştie exact ce vrea.

Nu democraţia va fi cea care va câştiga din situaţia de faţă! Nu se pune problema ca „revoltatul” să câştige ceva, ci întrebarea este cine poate controla situaţia mai bine, inclusiv prin represiune.

Şi asta nu doar în ţările arabe!

Poate de aceea se agită şi Băselu să-şi debarce Bocul. În faţa radicalizării FNI, care nu mai dă bani pe promisiuni, şi-a unei absenţe a relansării economice, situaţia poate degenera rapid, inclusiv în revolte populare. În faţa unei eventuale mulţimii flămânde, guvernul actual e ultimul din lumea asta care-ar putea oferi solidaritate şi justiţie socială, în loc de pâine.

foto: BiziDay
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 Responses to “Lecţia arabă”