La curtea de justiție ©

Îl încercase toată ziua o amărăciune care, mai pe seară i se coborâse în suflet. E dificil să discuți, în orice caz nu tot timpul cu exemple convingătoare la îndemână, de pildă despre frecușul cu judecătoarea și de docta lume a justiției.

Ce vrei, prieteni din copilărie, consăteni și veri. Primari. Purtau același nume și înainte de căsătorie. După, au trecut la vorbe, serile le-au căzut tot mai devreme și odată procesul verbal început, nu s-a mai isprăvit nicicând.

doua usiÎnsă el putea afirma cu seninătate că nu era pentru…, el era el însuși, de dragul lui de a fi.

Pe faleza iubirii lor nu mai stătea nimeni rezemat de parapet ca să învedereze răsăritul de lună… Să săvârșească fapte…

Era trecut totul în actul de adjudecare. Ea o să vină cu nervii rupți acasă, clătinându-se de oboseală. Să-i țiuie lui în ureche jalea de la procese. Să-și refacă gura cu ruj. Asta oră de oră. (Naiba știe de unde mai are buze!) Și să fie de necombătut în litigii!

Da’ mai du-te băi și te distrează, ia-ți un concediu, degrevează-te, binefăcută de la Dumnezeu ești, carieră ai, fă-ți iluzii, consumă banalități de soție cu bărbatu’ care s-ar putea să fie tocmai atât de inteligent cum ești tu! Privește-l măcar o clipă, nu e cine știe ce dihanie, încălzește-i supa și începeți să râdeți împreună din ce în ce mai tare și nu vă mai opriți!

Râsul ăsta ar putea fi vâlvătaia care să dea foc bunurilor imobile din suflet…

Nu te-nsura, băiete, c-o inamovibilă, i-a spus mereu ta-su. N-o să-ți ceară, n-o să-ți pretindă, o să-ți impună și-o să-ți impute! Tu cauți un sprijin de care să te poți agăța iar ea îți strămută procesele de conștiință de nu te vezi! S-a terminat cu așa-numitul tău spirit de inițiativă. E nenorocire! O să pui în aplicare sentințele ei definitive și tot viciul de procedură se va sparge-n capul tău!

ardeiCe e frate cu judecătorii ăștia? Parcă li s-a dat conducerea lumii pe mână! Au impresia că de-acolo, de pe piedestal, de la nivelul înaltelor curți, ei au înaintat enorm față de noi ăștia care-am rămas în fond, apel și recurs, aceiași. Niște pârâți.

 Blegule, care nevastă? Onorată Instanță se zice, odată ce s-a înfipt în leafa unui președinte de tribunal!

Câteodată, pe la spatele ei, îi vine să invoce, să scuipe peste tot orașul, peste lumea întreagă de care i-e silă. Are glasul răgușit, de om de omenie, bolnăvicios. Și-ar băga ziua în noapte cu un efort neîntrerupt!

Docil, resemnat, de nicăieri nu mai înțelege dacă, inițial, căsătoria lui a fost contractată din dragoste ori a fost doar o plângere penală.

Uzufructul mamii ei de căsătorie!

De-aici, nu întâmplător, prăbușirile, intrările în spaimă și ură, izolarea în sine și pentru sine. Sunt un fals sau uz de fals? Sau sunt un condamnat care îl simte întotdeauna pe judecător cu buze lipicioase de animal-sugător. Și cum îl vede îmbrăcat în negru, cum îi vine. I-re-vo-ca-bil.

… Da’ ce se pricepe el la lucruri de-astea? poate are dreptate, poate nu.

poza49Cască de-i pârâie fălcile și se uită pe sub sprâncenele fin arcuite din pensă, la Mirabel. Mirabel e un cadou scump, nestâmpărat, care se miră de noutățile din vitrine și persiflează totul. E prima lui dragoste lungă și el își îmbrățișează cadoul iar și iar, cu trupul obosit de viață, de bătrânețe, de interceptări și de toate prostiile pe care acum le resimte. Recurent.

Ca o acțiune în constatarea aprobării tacite.

E însurat? Speța asta parcă n-are nicio legătură cu cauza, a spus-o doar așa, ca o excepție a inadmisibilității, numai ca să spună ceva.

Brunet cu ochii albaștri, Mirabel se întoarse spre el și-l bătu ușor peste fund…

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

4 Responses to “La curtea de justiție ©”