Jurnal de criză: de azi sînt în concediu!

Şi toată lumea mă întreabă dacă plec undeva. Adevărul este că 2-3 zile la munte nu mi-ar strica dar mai amîn puţin mometul, vo 10-20 de ani. Asta este, mare artă şi administrarea unui buget, nu crezi? Mă retrag în dormitor, trag jaluzelele, mă întind, închid ochii şi în cîteva clipite sînt unde vreau eu, ce atîta tevatură pentru o călătorie atît de simplă?

Săptămîna asta lenevesc că mă apasă o lene existenţială, probabil de la căldură. Am să beau bere la terasă cu băiatul meu şi am să neglijez blogul. Un coleg a avut curajul să-mi lase pe mînă aparatul foto şi vreau să-mi fotografiez forbalistu’. Timpul trece al dracului de repede iar copilul ăsta se schimbă de la o zi la alta. Deja regret faptul că am început să uit cum arăta în urmă cu 6 sau 15 luni.

Probabil am să pierd ore în şir în faţa calculatorului fără să găsesc nimic interesant, comic sau foarte util. Iar gura Dulcineei nici că va tăcea. Dar calculatorul este un viciu care o să treacă aşa cum a trecut şi ţigara, brusc.

Săptămîna viitoare vine fratemelul alb din aventura lui în jurul lumii, are multe de povestit şi deci voi avea acoperire. A lipsit trei luni şi trebuie să vă zic că-mi este cam dor de el. Mă obişnuisem să-l întîlnesc aproape în fiecare zi, mai ales de cînd „scăpase”  de serviciu. Mai trebuie să zic cît de dor îmi este de el? Sau trebuie să fiu bărbat şi să-mi bag sentimentele-n cur?

Dacă tot am aparatul ăsta de fotografiat şi pentru că tot frec timpul poate reuşesc să fac cîteva poze cu oraşul meu. E plin de praf şi proşti dar aparatul are nişte filtre speciale care nu permit imortalizarea nimicurilor. Totuşi să nu o luaţi ca o promisiune, vă readuc aminte că mă apasă lenea aceea ucigaşă deci nu vă aşteptaţi să mă ţin de cuvînt.

Aş fi vrut pe la sfîrşitul săptămînii să o tai la ţară, să mai văd şi eu cocoşul, vaca, oaia, să mai simt şi eu cum miroase aerul cu parfum naturel. Îmi e dor să sparg un pepene şi să mănînc plescăind ca în copilărie, zeama lipicioasă şiruind pe faţa mea. Ups!, nici asta nu trebuia să spun? Păcat, mie chiar îmi placea aşa odată. Acum am devenit un simandicos, figurant cu aere şi stil… ce să zic!?

Aş mai trage şi o băută cu băieţii ca în vremurile bune. Bere rece, discuţii despre femei, contraziceri interminabile şi gălăgioase, multă politică de proastă calitate… dar tare mişto e cînd ne adunăm.

Deci nu vă supăraţi dacă se face foarte linişte pe blog, nu am tras obloanele de tot dar… lenevim.

Viaţa e frumos! Şi cît mi-aş fi dorit cîteva zile la munte… Of, of! măi, măi!

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

5 comentarii pentru “Jurnal de criză: de azi sînt în concediu!”