Jurnal de blondă – amintiri pe casa scării

Pe casa scării se intersectează cu vecinul de la doi care e preot de meserie. A simţit o nevoie acută să-şi ascundă privirea vinovată şi îşi aruncă ochii peste vîrful pantofilor de un roz piţiponc-electrizant. A reuşit pînă la urmă să murmure un „Sărumîna părinte!„. Părintele, ca de fiecare dată, o salută aşa cum credea el că e mai bine: „Mergi cu Domnul, fata mea!„. Ca să vezi coincidenţă tot cam aşa o salută şi Peştele pentru fiecare client!

Gîndurile ei zboară haotic din amintire în amintire.

Ea este o blondă deosebită, măcar ştie că diferenţa dintre o blondă şi un verb constă în faptul că verbul poate fi şi… neregulat! Dar lăsînd glumele proaste ziua de azi se anunţa deosebită de la primele ore. În autobuz, un nene i-a pus mîna pe un sîn iar replica ei a fost de toată jena: „Băi mîrlete, nu poţi să-ţi pui mîna în altă parte?„. Iar replica a venit scurt: „Domniţă, nu mă provoca domniţă!„. Să nu mai amintim de ultimul client care, în pragul uşii la plecare, cu un zîmbet satisfăcut îi zice: „Ţi-am dat bani falşi! Da? – zice ea – Lasă, tu să fii sănătos…!„.

Uneori se simte părăsită chiar şi de prietena şi colega de apartament. De exemplu într-o zi a ieşit de sub duş, a deschis uşa la baie şi şi-a întrebat prietena: „Auzi, aş putea folosi şamponul tău? Da fată, – îi răspunde colega – dar nu ziceai că ţi-ai cumpărat unul mişto pentru blondul tău natural? Ba da dragă dar al meu e pentru păr uscat şi eu sînt deja udă la păr!”. Trebuia colega să facă referire din nou la culoarea părului ei? Uite, astea pentru ea erau răutăţi gratuite.

Prin prisma meseriei a avut mereu o dilemă: de ce mama dracului se fac prezervative cu arome de fructe? „Ce soro, facem sex sau compot?”

Copilăria ei a fost una fericită. Nu a fost o fetiţă pretenţioasă sau mofturoasă. De exemplu, în fiecare an, în scrisoarea către Moş Crăciun exista o singură dorinţă: „Vreau un Tampax!”. Mama ei care o iubea nespus, speriată că a venit momentul acela cam prea devreme a îndrăznit să o tragă de limbă: „Dar de ce un Tampax, îngeraşul meu? Păi am văzut eu la televizor că dacă-l foloseşti poţi merge la plajă în fiecare zi, poţi merge cu bicicleta, la piscină, să dansezi, să alergi, să faci o mulţime de lucruri fără ca nimeni să-si dea seama!

Una dintre cele mai mari dileme ale vieţii ei a apărut tot în frageda copilărie. Curioasă din fire, într-o seară şi-a aruncat un ochi pe gaura cheii în dormitorul părinţilor. După cinci minute de priviri atente s-a întors foc şi pară în pătuţul ei: „Şi cînd te gîndeşti că vroiau să mă ducă la psiholog doar pentru că îmi sug degetul…!

Deja era ceva mai mare, era prin clasa a II a. Avea o minte sclipitoare, zbîrnîia! În ziua aceea învăţătoarea se tot grăbea spre WC la fiecare 5 minute. S-a prins că e ceva în neregulă şi cînd s-a întors învăţătoarea de la ultima aplicaţie o întreabă discret: „Probleme cu burtica, aşa-i? De ce nu luaţi o Viagra? Mama îi recomandă lui tata foarte des, îi zice: Ia şi tu o Viagra poate se întăreşte căcatul ăla!„.

Dar, revenind în zilele noastre, după ultimile trepte al scărilor care duceau către apartament îşi aduce aminte că şi-a uitat cheile în camera de hotel după ultimul client… S-a sprijinit de perete, şi-a trecut mînile prin păr şi şi-a jurat că de mîine se vopseşte roşcat!

{meneopol}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Jurnal de blondă – amintiri pe casa scării”