Iubit în mod deosebit©

Izbutisem să fiu primit în casa lor și să îl suport pe soțul ei. Aș fi îndurat însă, orice pe lume, numai să pot din când în când s-o văd pe ea. Printr-o coincidență extraordinară, ei încă locuiau în aceeași casă din care plecasem eu atunci când am spus că nu mă mai întorc niciodată.

Rana soțului nu se lecuise. Deși chipul minunat al soției arăta, printr-o paloare, neliniștea lăuntrică ce-o mistuia vizavi de acest fapt, frumusețea era prea tulburătoare ca să nu mă pună pe gânduri. Nu se împlinise încă luna, de când fusesem omorât pe stradă, în bătaie de joc, de lacrimile ei fierbinți:

– Dac-ai ști…..

– Nu știu, i-am răspuns eu, mai mult ca să-i recitesc gândurile de pe față. Ori nu înțeleg, ori înțeleg prea multe. Mă iubeai, te iubeam, ne savuram unul pe altul din priviri dar, într-o seară, pe tine te-au apucat niște crampe cumplite și eu m-am grăbit în oraș să-ți cumpăr un medicament. Între timp tu te-ai făcut bine și te-ai măritat cu el, care știa să se descurce, îți făgăduise multe și nu descoperea nimic pe chipul tău. Totuși, aveați împreună fel de fel de planuri și nu vă mai încăpeați în piele de bucurie. Iar eu, deși am o părere foarte bună despre orice îmi colcăie prin minte, eu îmi petrec viața lăsându-mă tras pe sfoară.

– Ei, ce știi tu!….. Dac-ai ști!…. făcu ea din nou, dar se sperie singură de ce era în stare să spună și se apucă să mă înfulece și să mă închidă în mintea ei cu toate zăvoarele.

Puțin timp după aceea, soțul ei se simți foarte rău, tot de la niște crampe cumplite și eu, pentru că sunt un om cumsecade, m-am oferit să mă duc în oraș după niște medicamente.

– Nu, nu dragul meu!! strigă soția lui care înainte fusese soția mea. Ai putea să dispari pentru totdeauna și să uiți să te mai întorci….

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 Responses to “Iubit în mod deosebit©”

  1. Iubirea unora… e o crampă. Alţii, cei cumsecade, aleargă să aducă leacuri, neştiind că unii nu se… cramponează de efortul făcut.
    Nu să-i laşi în durerea lor?