Îţi zic ceva da nu te superi? ©

Ba mă supăr!

Mă supără mitocănia ta care-mi va strica toată ziua! Politeţea ta, începută cofetăreşte, cu un surâs leşinător de dulce. Stratul tău, cremos de sincer, ce mă ademeneşte cu încă o conexiune nervoasă pierdută fără rost.

Te detest când o abordezi pe nevastă-mea, în plină stradă şi-i apuci mâna cu buzele tale rămase ţuguiate de anul trecut.

Când apari ca o igrasie la mine-n casă, fiindcă tot erai prin zonă şi-mi spui să deschid geamul că nu ştii, da’ parcă-i un miros greu aici, nu-i aşa?

Nu-i aşa! Şi chiar dacă-i un miros greu, ce cauţi tu în mirosu’ meu?? Cine te-a aşezat la masa mea şi ţi-a oferit bucata mea preferată de friptură? Cine te-a pus s-o mănânci dacă-i prea tare? Şi piureul prea moale şi prăjitura prea dulce şi cafeaua prea slabă…?!?

Şi n-am înţeles! De ce ridici tu tonul în sufrageria mea şi mă cerţi cu degetul în faţa copilului meu?

– Eu întotdeauna ţi-am spus că…, eu niciodată n-am fost de-acord cu…, eu nu sunt ca alţii care…

Ba da!

Eşti la fel ca toţi ceilalţi. Care mă-mping în autobuz, care mă ţin de vorbă în golul de pe casa scării până la ultimul etaj şi mă-nvaţă cum să-mi cumpăr soţie din plastic, la ofertă!

Nu te simţi bine până nu-mi iei la tocat tot zarzavatul despre cunoştiinţele mele, despre amici, despre vecini, despre mă-ta şi tac-tu, despre cumetri, fini, vânzătoare şi femeia de serviciu.

Îmi explici cu lux de-amănunte ce-ai face tu cu prietena aia roşcată, cu posesoarea aia de nenorociri a lu’ fi-tu, pe care-o bănuieşti strâmtă. Cum ai pătrunde-o tu din picioare în timp ce-o ţii de glezne. Şi cum i-ai încrucişa din când în când picioarele, doar aşa, ca să nu ţi se plictisească erecţia.

Da’ de ce să nu-i încrucişezi şi ţâţele din când în când sau de ce să nu-i întorci şi buzele la spate? Ce zici, mi-ai dat nişte idei de nişte chestii, de nişte senzaţii pe care dacă nu le tolănesc în aşternut cu jumătatea, dacă nu experimentăm la noapte suntem precis neterminaţi. Este?

Şi mai ales a doua zi, neapărat să te caut pe tine şi să-ţi spun cum a fost! Că ţie-ţi place şi ce-ţi mai place să-mi cotrobăi mie prin toate orificiile cu care-am fost prevăzut din fabricaţie!

Şi nu te satură doar să bârfeşti despre alţii. Mai trebuie să-mi şi transmiţi, ce-ai auzit tu că s-ar bârfi despre mine.

Eu cred că de copil ai fost un căcăcios!

Ai fost ăla care, atunci când şi-o lua în mufă dădea fuga la borcanul cu gălăgie şi-ameninţări. Te zic io lu’ tata când vine el acasă şi-ai să vezi tu…!

Numai tu puteai să fii veşnic tristul agăţat de câte-o mamaie care să-i repete până la inconştienţă : spune mulţumesc lu’ domnu’…, şi-acuma cum spunem…?, măi copile, tu nu spui nimic…??

Chestia e că vreau să vomit la mine-n baie şi nu pot! Că acolo eşti tu cu bunele tale maniere. Cu solicitudinea ta! Mereu săritor la nevoie. Mereu gata să….

Gata să-mi alegi căţelu’, să-mi educi copilu’ şi să mă-nveţi politică! Mai urmează să mă şi baţi!

Auzi, dacă te-ai opri într-o zi din jigodism, dacă n-ai mai fi o scârbă de om şi-ai încerca să şi zâmbeşti cu-adevărat?? Ce zici, cum te aranjează o săptămână de lucruri simple? Măcar un minut, să dai praful de pe oglindă?

Probabil c-ai fi mort de plictiseală o vreme, dar după aia ştii cât de vie ţi s-ar părea viaţa?

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

3 comentarii pentru “Îţi zic ceva da nu te superi? ©”