Israel şi nodul gordian al Orientului mijlociu

În liceu aveam un coleg evreu. Mergând în vizită acasă la el, am fost surprins să găsesc exemplare în limba română a unor ziare din Israel. Ţin minte un titlu scris cu litere mari pe prima pagină a unui asemenea ziar:

”Un Israel bine înarmat este un Israel puternic şi sigur!”.

Cuvintele astea rezumă, cred eu, cel mai bine strategia Israelului faţă de ţările arabe şi nu numai.

Se ştie că-n orice negociere cel mai puternic îşi impune condiţiile. Dacă, să zicem, autorităţile au arestat tineri protestatari, eliberarea lor este văzută ca o concesie făcută părţii cu care negociază. Dacă nu-i arestau, n-aveau ce concesie să facă şi cererile celeilalte părţi ar fi fost mai radicale. Iar dacă evreul nu ştie cum se face o negociere, atunci nimeni nu ştie.

Ceea ce mai ştie Israelul este că ţările arabe nu vor accepta niciodată total coexistenţa lor cu statul evreu. Pe principiul nevoii de inamic, întotdeauna se vor găsi capete arabe înfierbântate care, ca să evite problemele sărăciei din ţările lor, vor arăta cu degetul spre Israel. Aşa că pacea în Orientul Mijlociu nu poate fi decât o remiză, iar garanţia remizei este o poziţie cât mai de forţă a Israelului.

De fapt, întregul eşafodaj al strategiei de securitate a Israelului depinde de toanele şi interesele puterilor hegemonice mondiale; în ziua de azi, de cele ale Americii. Atunci când Israelul a fost cucerit de-a lungul istoriei, a căzut în faţa unor forţe hegemonice

Binyamin Netanyahu

cărora n-avea nici o şansă să le reziste: Babilon, Persia sau Imperiul roman. Nici unul dintre aceştia n-aveau ceva anume cu Israelul (nici măcar nu erau vecini ai ţării), soarta statului evreu fiind determinată de intereselor strategice ale hegemonului, care nu voia altceva decât să-şi consolideze poziţiile pe litoralul estic al Mediteranei. Nothing personal, cum ar veni.

Ceea ce înseamnă că o eventuală degringoladă a Israelului poate veni doar din SUA, printr-un concurs de împrejurări care ar sacrifica statul evreu, pentru cine ştie ce alt obiectiv prioritar. De aceea a sărit Netanyahu ca ars după ce preşedintele Obama s-a pronunţat pentru crearea unui stat arab palestinian. Acolo e bătălia adevărată! Iar prim-ministru izraelian a făcut uz de întreaga lui putere de persuasiune şi talent oratoric ca să-l întoarcă din păreri pe Obama. Se pare că a reuşit, dar nici o victorie a Israelului nu poate fi decât temporară.

Cel mai bun scenariu la care poate spera Israelul este o remiză în care forţa armată mozaică ţine în şah şi descurajează aventurile şi visele arabe, statul evreu fiind în acelaşi timp perceput ca un aliat preţios pentru hegemonii lumii.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 comentarii pentru “Israel şi nodul gordian al Orientului mijlociu”