Înţelepciunea de după

Aseară am stat de vorbă cu băieţii. Şi am stat de vorbă… cam multe beri. Acum capul meu locuieşte într-un vertij şi apasă greu peste celelalte organe iar stomacul se află într-o mare dilemă: „dacă scuipă sau înghite?” Nu e rău să te scufunzi printre întrebări existenţiale (sau întreberi?) dar în starea generală proastă în care mă scald fiecare întrebare nu face altceva decît să mă îndemne să strig: de azi nu mai beau beeereeee! Ştiu, e o minciună că doar nu e prima oară cînd apelez la ea dar acesta este un moment din viaţa mea cînd chiar cred în această minciună.

Unii zic că trece cu încă un rînd de bere dar crede cineva că aş mai putea suporta în faţa ochilor lichidul spumegînd?

Acum plouă. Vîntul care bate în rafale lipeşte de geamul meu cei mai gălăgioşi stropi de ploaie din viaţa mea. E infernal.

Oare afară e vremea asta mohorîtă pentru că am abăut eu bere? Oare de la bere se poate modifica stare vremii în halul ăsta? Uite încă un motiv să nu mai beau bere.

Nu mai vreau bere. Uite cît de tristă şi goală e o zi după altă zi fericită şi plină cu bere!

Îmi vine să… oftez. Mă duc să oftez!

{meneopol}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

4 Responses to “Înţelepciunea de după”