Încredere?

Tocmai a sunat la interfonul blocului cineva care mă ruga să-l las să pună pliante publicitare în cutiile poștale. Asta mi-a adus aminte de-un mic reportaj văzut aseară la TV, în care era blamată credulitatea oamenilor, care deschid ușa prea ușor, riscând astfel să devină țintă tâlhăriilor.

Până la urmă, totul e o chestiune de încredere. Încredere în semenii tăi. E bine să avem încredere în oameni? Și dacă da, câtă?

Reportajul acela, părea o reclamă mascată la sisteme de siguranță acces și-n general părea a face parte dintr-o campanie mediatică de inducere artificială a unei nevoi (nevoia de protecție suplimentară). Cam la fel s-a întâmplat și cu apa plată, după cum bine arăta într-un alt articol Ofticatul de serviciu.

Pentru a vinde un astfel de produs, trebuie demontată încrederea în oameni. Că asta are ca efect secundar disoluţia socială (şi aşa precară) nu pare a preocupa pe nimeni.

Toată civilizaţia umană s-a construit pe încredere. Încredere că sistemul de apă şi canalizare va funcţona, că electricitatea şi gazul vor fi acolo ori de câte ori ai nevoie de ele, că banii au valoare, că poliţia te apără, că doctorul te vindecă şi că ceea ce cumperi de la magazin e bun pentru consum.

Fără încrederea asta ce-ar mai rămâne? Oameni baricadaţi în propriile case? Vânzarea de arme?

Dacă sunt tâlhari care abuzează de încrederea oamenilor, soluţia ar fi să fie prinşi şi pedepsiţi exemplar de organele plătite pentru asta și-n care avem, bineînțeles, încredere. Soluția este să avem legi limpezi și corecte, poliție eficientă și-o justiție imparțială și incoruptibilă. Nu să ne închidem în case și să nu mai dăm drumul la nimeni!

Evident, un post de televiziune va trăi mai ușor din știri alarmiste de tip „ora 5” și din reclamă mascată. E mai ușor să trăiești iresponsabil, justificând totul cu pumnul de arginți agonisiți astfel! Dar, este un abuz din partea televiziunii!

De aceea bineînțeles că i-am dat drumul omului la ușă! Aș vrea să dau drumul la ușă oricui are chef să bea un ceai cu mine, chiar dacă-i un necunoscut! Aș dori să nu trebuiască să-ncui deloc ușa, pentru că agoniseala mea cea mai mare nu e televizorul, ci sufletul, iar din ea nu-mi poate fura nimeni. Dăruiesc eu cu plăcere!

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!