Inception

Ce anume face un film să fie bun? Cum poţi ierarhiza un număr de creaţii cinematografice în ordinea valorii? După care criterii?

Sunt un cinefil înrăit şi dau destul de des peste filme care mă răpesc, făcându-mă să pătrund în lumea lor şi absorbindu-mă până când realitatea lor devine egală celeilalte, în care sunt scaunele din cinematograf.

Lumi în care pătrunzi, guvernate de alte legi, populate de alte personaje şi pline de mister, frumuseţe şi dramă. De multe ori, acele lumi sunt superioare acesteia, pentru că-n ele totul e posibil, pentru că te-ndeamnă să visezi, să speri, să-ţi întinzi aripile. După ce citesc ştirile lumii mele, mă trezesc tânjind după acele lumi de celuloid. Asta pentru că-n clipele când fac parte din ele mă simt mai viu. Un muzician spunea că, atunci când ascultă o muzică cu adevărat bună, se simte supra-viu. Atunci tot mănunchiul de umanitate din el e sublimat şi-şi capătă sens.

E ca şi cum în noi zace ceva, ca o forţă care ne îndeamnă să ne depăşim mereu limitele. Limitele biologice, sociale şi spirituale. Ca şi cum ceva ne-ar şopti că rostul nostru este mai presus de târâişul dintre naştere şi nefiinţă.

Ca un arhitect în a cărui minte se nasc uluitoare construcţii, omul pare destinat unei creaţii continue, săpând în lume şi-n humusul său sufletesc pentru a scoate la suprafaţă lumina acelor lumi posibile.

Azi m-am împărtăşit din miracolul a încă unui film care mi-a readus aminte de lumile din noi, care aşteaptă să se nască. Inception m-a făcut să mă simt supra-viu. Sigur, unii vor atrage atenţia asupra unor clişee folosite, asupra unui relativ abuz de împuşcături, a reţetei valului de adrenalină, a faptului că multe din ideile filmului fac parte din moştenirea clasică a cinematografiei. Dar faptul că Inception are imperfecţiunile lui nu-i ştirbeşte din farmecul în care te imersezi odată cu personajele, punându-ţi în faţă întrebări la care trebuie să răspunzi curajos. Urmărind filmul, suntem inoculaţi de virusul creaţiei.

Iar faptul că-şi trage seva din marea de idei a omenirii, înălţându-le pe-un piedestal mai înalt, nu-i deloc un păcat. Un lucru imperfect prefigurează un viitor efort de autodepăşire. Îmi întăreşte convingerea că cel mai bun film încă n-a fost turnat, aşa cum cea mai bună carte încă n-a fost scrisă şi cea mai sublimă muzică îşi aşteaptă încă naşterea în mintea unui compozitor. Pentru că toate aceste lumi există şi ne cheamă. Ne cheamă să le creăm, să le călcăm pragul, să le populăm, iar ca să facem asta trebuie să-nvăţăm mereu mai multe, să înţelegem mereu mai multe, să smulgem mai multe din secretele lumii şi să inventăm lucruri care n-au existat niciodată până acum.

Ne cheamă să ne asumăm darul demiurgic al umanităţii noastre.

Foto: IMDB

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply