Inamicul profund

Şi totuşi lumea este aşa cum este din raţiuni obiective.

Cu cât stai să cugeţi mai mult, realizezi că fiecare detaliu din lumea de azi îşi are obârşia în reflexe cu rădăcini adânc îngropate în natura umană. Foarte puţine lucruri au fost determinate de voinţa cuiva. Sigur c-au existat revoluţii, descoperiri epocale, invenţii care-au schimbat lumea, dar nu cred că cel care le-a făcut a putut controla consecinţele lor.

După ce-a descoperit dinamita, Nobel şi-a dat seama ce implicaţii avea descoperirea lui, dar porumbelul zburase din colivie şi n-a mai putut face nimic decât să prevină lumea de ce-o aşteaptă şi de înfiinţarea premiilor care-i poartă numele. Lumea i-a smuls jucăria care, imediat după apariţie, n-a mai fost a lui. La fel şi Einstein, după ce-a realizat ce-nseamnă bomba atomică. A scris scrisori, a avertizat, a implorat, dar lumea şi-a văzut de drum, plecând doar în treacăt urechea la vocea lui. Îţi poţi uşor imagina un Einstein privindu-şi părul alb în oglindă şi contemplându-şi neputinţa.

Până şi Macedonul, Cezarul sau Napoleonul n-au făcut decât să scuture puţin lumea lor, fiind apoi covârşiţi şi scăpând hăţurile din mână. Boli, cuţite complotiste sau exiluri au pus capăt controlului lor iluzoriu asupra lumii.

Și-atunci ce şanse ar avea o tentativă conştientă de control asupra planetei? Zeitgeist, comunism, nazism, creştinism sau orice altă ideologie nu va face decât să se supună până la urmă în faţa forţei surde şi implacabile a naturii umane. Orice baraj nu va fi perfect, iar apa umană zăgăzuită vremelnic va căuta orice crăpătură, se va strecura în ea, o va lărgi, iar în final va rupe digul. Va confisca orice unealtă, folosind-o altfel decât a fost concepută şi pervertind orice idee, oricât de pură.

Pornind de la asta, orice revoluţie este furată, în cele din urmă. Românul ieşit în stradă cu steagul găurit, egipteanul căţărat pe tanc, ca şi manifestantul de la 1848 şi dintotdeauna, n-are nici un control asupra consecinţelor gestului său. Alţii vor fi cei care vor sesiza o oportunitate şi vor profita de ocazie, iar revoluţionarul va pleca acasă, trezindu-se a doua zi într-o lume diferită de cea visată de el.

Bănuiesc că până şi obscurele conspiraţii planetare sunt la fel de neputincioase. Poate reuşesc să mulgă nişte bani dintr-un succes vremelnic, dar în nici un caz nu pot abate şuvoiul lumii! Dictatori care-au avut în mână poliţie, armată şi servicii secrete n-au reuşit asta, decât temporar.

Ne putem plânge de relele lumii, putem ridica pumnul spre palat, putem chiar să ne adunăm şi să facem planuri, dar adevăratul inamic e în noi înşine. În noi şi pretutindeni în jurul nostru, în ceilalţi semeni ai noştri. Suntem încă departe de-a înţelege natura umană la modul profund, darămite s-o schimbăm!

Viitorul ne va surprinde întotdeauna!

{ionutsk}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

5 comentarii pentru “Inamicul profund”