În viitor ©

– Am învăţat să trăiesc din nimic, îmi spunea mai deunăzi, un amic, când ne-am aşezat amândoi, pe-nserate, la coadă la alimente raţionalizate.

– Păi şi cum naiba faci cu lumina, cu cablu’, cu telefonu’, cu netu’?

– Le-am dat dracu’ demult, că nu-mi mai permitea bugetu’, şi ce zic eu buget, că eram aşa de crăcănat de datorii c-am renunţat şi la vreo doi copii…

– Adică?!

– Adică i-am făcut pachet şi i-am trimis la ai mei, să pot baremi să-i salvez pe ceilalţi trei, că mai aveau puţin şi se mâncau între ei…

– Şi-acum ai rezolvat problema, măcar în parte…

– Frate, uită-te tu la mine, nu ţi-am spus ca sunt abstinent la toate, cum să te fac să pricepi, cum să-ţi explic : eu nu mai mănânc ni-mic !

– Ei hai, mai las-o şi tu, acum chiar c-ai început s-o dai de gard fără rost, ce doamne-iartă, tu mă crezi prost? Cum mama-măsii să trăieşti fără să bagi ceva în gură, ce, nu mai eşti OM, eşti cumva altă creatură??

– Hopa, uite că ţi-ai dat singur răspunsu’ la-ntrebare, eu nu mai sunt OM de când bugetu’ de STAT a suferit ultima rectificare!

–  Aia cu tăierea din leafă şi cu datu’ afară la greu?

– Aşa, vezi? Şi-atunci m-am hotărât să mă transform şi eu. Numai eu, că la nevastă şi la copii trebuie să le iau ceva de potol, ei mai sunt încă vii…

–  Păi şi tu, cum, ce faci să rezişti, ce faci să nu mori?

– Am început să gândesc pozitiv, să trăiesc doar în viitor!

– Hai, mă laşi, ce tu crezi că viitoru’ ăsta-i vreo şmecherie?

– Păi vezi dacă lumea nu ştie, cum vorbeşte aiurea, cum de prea mulţi copaci am început să nu mai vedem pădurea? În viitor e o lume senină, unde oameni cu flori pe piept sau cu flori în gură, aleargă-n lumină, se-mbrăţişează, se fac una cu pământul şi cerul şi nu-i mai interesează cât o să vină la iarnă caloriferul. Acolo mamaia şi cu tataia rămân tineri întotdeauna, fructele îţi cad direct în gură, nu pui deloc mâna, nu-ţi este foame, nici sete, nici întristare şi nici suspin…

– Băi n-auzi, da’ pentru toate astea nu trebuie să mai şi mori puţin?

– Dimpotrivă, totul e fără chin! Tu doar îţi alegi un loc liniştit, cu verdeaţă şi guvernul te-ajută să-ţi remodelezi noua viaţă. Şi fii atent, dacă mai iei cu tine şi vreo 2-3 pensionari, o să-ţi crească în viitor, nişte aripi din alea mari şi-o să treci fericit peste toate în zbor.

– Şi-o să devin nemuritor?

– Nu chiar, dar o să-l prinzi pe “DUMNEZEU” de un picior şi el o să te-ntrebe, ferm convins, cum ţi se pare viitorul pe care tot el ţi l-a promis. Şi să ai grijă, că  acolo-n viitor, “DUMNEZEU” e şi puţin cam chior…

– Păi dacă-i chior, cum naiba vede el în viitoru’ meu?

–  Mai dă-te dracu’, c-aşa departe n-am ajuns nici eu!