În căutarea lu’ Malone Muistu’
6 august 2010 
11 Comentarii
Nu ştiu ce simţiţi voi în legătură cu filmul românesc dar mie cinematografia noastră mi-a lăsat în ultima vreme o senzaţie de lînced şi rînced. Sleită – fără de puteri în faţa artiştilor consacraţi dar foarte bătrîni şi depăşiţi; mioapă – adică chioară de-a dreptul în faţa tehnicilor mondiale de film; afoană – îşi ascunde incapacitatea de a crea artă sub tone de film abstract, neînţeles nici de ei, creatorii. Cam asta am simţit eu despre filmul românesc, cel care în ultimii 20 de ani a ştiut/putut să-mi ofere doar 2-3 filme serioase. Nimic mai mult. E adevărat că oraşul roşu în care locuiesc are doar un singur cinematograf şi ăla plin de şobolani dar… filmele trebuiau făcute, arta trebuia să continue.
Dar azi am văzut un film. Românesc. Mi-a plăcut de am murit adică mi-a plăcut tare de tot! Un film documentar filmat din mînă ca să-ţi dea senzaţia că eşti acolo, în film, plin de zvîc şi tupeu; că eşti prezent şi că opinia ta contează, că e un film în care ai mai fost şi replicile ţi se par cunoscute. Parcă e un film care vorbeşte şi de tine. Cu acest film UNATC-ul dă semne că-şi revine, şi-a lăsat studenţii liberi, să cotrobăie prin arta asta atît de bogată şi neexploatată. Respect maxim pentru copiii ce au făcut acest film şi profesorilor care au avut curajul în sfîrşit să-i lase liberi în creaţie.
Uite despre ce vorbesc:
” Malone Muistu’ este primul graffer din România care scria cuvinte obscene pe pereţii blocurilor. Ulterior, toate însemnele de acest tip de pe teritoriul ţării i-au fost atribuite generic, Malone Muistu’ devenind astfel un personaj colectiv. “
Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Sa-mi… trag chilotii! Dracu’ stie cum e normal? Nu stiu daca fiul de marinar, Andrei Gheorghe, si stiu eu de ce-i spun asa, si cu siguranta stie si el, are cumva copii, dar as fi curios: daca unul din ei ar fi fetita, tot asa si-ar baga pula-n ma-sa, nu, nu efectiv, ci doar asa, vorbind de fata cu ea? Cine stie, poate asa a auzit la el in casa cand era mic, atunci cand se-ntorcea ta-su dupa luni de zile… Mie unul parca mi se pare anormal.
Ştiu despre ce vorbeşti şi te aprob pozitiv. Pe de altă parte folosirea acestor cuvinte în contextul potrivit cred că nu este chiar aşa, un gest strigător la cer. Spre exemplu tu ai folosit expresia de mai sus pentru a repara sau a corecta ceva, şi chiar însufleţeşte foarte bine teoria ta. Dar sigur folosită în alt context va suna ca dracu şi ca la uşa cortului de trivială.
2-3 filme?
A fost sau n-a fost
432
California dreamin’
Marilena de la P7
Moartea domnului Lazarescu
Pescuit sportiv
Restul e tacere
Filantropica
Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii
Nunta muta
S-astea numarate asa rapid.
Si nenea de la LA Times care-o zis “Romanians can’t make a bad movie. It’s like illegal in their country.” sa fi fost beat?
Anyway, fain filmul unatc.
În primul rînd îţi mulţumim că ne citeşti!
Revenind la ale noastre… ai curajul să faci un sondaj pe stradă cu întrebarea “ce filme româneşti ai vizionat în ultimii 20 de ani”? Ai să rămîi surprinsă, “Filantropica” şi probabil “Moartea domnului Lăzărescu” vor fi printre acestea dar… doar atît. Tu-mi vorbeşti mie de instituţii specializate ca LA Times sau din punctul de vedere al unui om care are tangenţe cu cinematografia. Greşit! Filmele şi arta în general există ca să bucure pe oricine, cunoscător sau necunoscător. Ce se întîmplă dacă UNATC-ul face filme doar pentru examene iar cinematografia noastră face filme doar pentru cei care lucrează în cinematografie? E ca şi cum fotbalul s-ar juca doar pentru fotbalişti iar muzica ar fi compusă doar pentru muzicieni.
Apai daca oamenii de pe strada nu prea se uita la filme romanesti e strict problema lor si-a CNC care sponsorizeaza mizerii precum Poker. Asta nu anuleaza filmele bune.
“Oamenii de pe stradă” susţin cinematorafia (orice naţionalitate ar avea ea) din punct de vedere financiar. Iar ei aleg ce văd că există pe tarabă. Dacă filmele româneşti se văd doar în cafenele exclusiviste şi nu ştiu să se promoveze şi să se vîndă atunci să nu se mai arate cu degetul spre spectatorul manelizat cu americănisme. Iar de pierdut pierde şi spectatorul şi cinematografia în egală măsură, deci nu e doar problema omului de pe stradă.
Voi scrie zilele acestea un articolaş ilustrat chiar cu imagini video de la un festival de film ce tocmai s-a încheiat la Galaţi. Reacţia “omului de pe stradă” a fost fantastică, ştie să aleagă dar mai ales să se bucure de film.
Oi fi io mai … oarecum… insa cred ca responsabilitatea culturalizarii revine si individului, nu doar “organismelor abilitate”.
p.s. ma ucide anti-spam-ul vostru.
Aici sînt deacord cu tine, culturalizarea şi-o face omul cu mînuţa lui.
Aş vrea să-mi detaliezi într-un mail problemele legate de anti-spam ca să văd dacă pot corecta ceva. Mulţumesc!
Acest docu-film trebuia sa fie scos si prezentat muuult mai devreme.Vulgul va vinde intotdeauna mai bine decat pudoarea. O face de mii de ani si tot asa va fi si pe mai departe.Problema este cum te raportezi tu,consumator sau vanzator de dincolo de limite,in interiorul tau,in spatiul tau spiritual? Lasi rusinea la o parte si devii dependent in exprimare de miscarile verbale ale strazii sau iti reprimi,cu fatarnicie pana la urma,frustrarile, umorile lingvistice si doar intorci capul sau privesti superior desi, ce pofta ai mai avea sa le zici si tu, ca toti ceilalti?
Eu cred ca o cale de mijloc ar fi cea mai utila,din toate punctele de vedere,si te-ar ajuta sa scapi intr-un fel de lasitate.Pentru ca doar un las se ascunde in spatele unor cuvinte asamblate frumos, ca un zid,desi instinctul de aparare si conservare al speciei l-ar indemna sa-si elibereze furia din piept direct,fara compromis sau inlocuitori.
Cat despre filmele autohtone,este mult de vorbit,ele urmeaza logic,evolutia hominismului romanesc,sau involutia lui,si cand facem un comentariu asupra calitatii sau cantitatii acestora,sa luam tot timpul in considerare posibilitatile de finantare pe care le-a avut la dispozitie fiecare film in parte.Personal cred ca Romania a devenit profesionista la scurt-metraje,la documentare,acestea fiind si mult mai la indemana.Luati la strecurat ultimele noastre lung-metraje de succes,si veti realiza ca si ele sunt un puzzle in care piesele sunt tot filmulete scurte sau pseudo-documentare.Cu mici exceptii.Pentru ca noua nu ne permite bugetul sa realizam,sau sa mai realizam productii de anvergura. Regizorul roman,si unii sunt cu har si perspicacitate,are buzunarele vraiste,nimeni nu sare sa-l sprijine,asa ca trebuie sa se descurce si el cum poate.Adica scurt-metraje lungite cu alte scurt-metraje,amestecate si reluate de la coada la cap,din pacate intr-o saracie de teme excesiv repetitiva.
Inchipuiti-va daca n-aveau si un strat, destul de gros unele, de vulgaritate,cam ce beneficii credeti ca ar fi avut ? Pana la urma si gura lor trebuie sa manance …
Propun un minut de liniște, în memoria filmului românesc, care, înafara de un 2-3 scurtmetraje, e mort.
Unii spun altceva. Acum ştii cum e: gusturile nu se discută! Dar nu cred că cinematografia noastră mai există. Cu excepţia cîtorva nume şi titluri… stăm slab de tot!