În căutarea lu’ Malone Muistu’

Nu ştiu ce simţiţi voi în legătură cu filmul românesc dar mie cinematografia noastră mi-a lăsat în ultima vreme o senzaţie de lînced şi rînced. Sleită – fără de puteri în faţa artiştilor consacraţi dar foarte bătrîni şi depăşiţi; mioapă – adică chioară de-a dreptul în faţa tehnicilor mondiale de film; afoană – îşi ascunde incapacitatea de a crea artă sub tone de film abstract, neînţeles nici de ei, creatorii. Cam asta am simţit eu despre filmul românesc, cel care în ultimii 20 de ani a ştiut/putut să-mi ofere doar 2-3 filme serioase. Nimic mai mult. E adevărat că oraşul roşu în care locuiesc are doar un singur cinematograf şi ăla plin de şobolani dar… filmele trebuiau făcute, arta trebuia să continue.

Dar azi am văzut un film. Românesc. Mi-a plăcut de am murit adică mi-a plăcut tare de tot! Un film documentar filmat din mînă ca să-ţi dea senzaţia că eşti acolo, în film, plin de zvîc şi tupeu; că eşti prezent şi că opinia ta contează, că e un film în care ai mai fost şi replicile ţi se par cunoscute. Parcă e un film care vorbeşte şi de tine. Cu acest film UNATC-ul dă semne că-şi revine, şi-a lăsat studenţii liberi, să cotrobăie prin arta asta atît de bogată şi neexploatată. Respect maxim  pentru copiii ce au făcut acest film şi profesorilor care au avut curajul în sfîrşit să-i lase liberi în creaţie.

Uite despre ce vorbesc:

” Malone Muistu’ este primul graffer din România care scria cuvinte obscene pe pereţii blocurilor. Ulterior, toate însemnele de acest tip de pe teritoriul ţării i-au fost atribuite generic, Malone Muistu’ devenind astfel un personaj colectiv. „

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

11 comentarii pentru “În căutarea lu’ Malone Muistu’”