În barca americană

Mă gândesc că, la recenta reuniune premergătoare G8 pe teme de Internet, a existat un moment în care preşedintele Sarkozy, sau altul, a ridicat privirea şi şi-a dat seama că, de partea marilor firme care vorbesc despre Internet, toţi sunt americani. Or fi oftat adânc europenii, dorindu-şi, poate, să fie pe-acolo şi o firmă de pe vechiul continent, care să se poată lua de piept cu ceilalţi.

Asta este, ne place-nu ne place, suntem, întreaga civilizaţie occidentală, în barca americană. Că ei o ocupă aproape pe toată şi, mai ales, ocupă partea în care se găsesc cârma şi motoarele, este un fapt care nu poate fi decât luat ca atare. De altfel, cam peste tot în lume unde America are interese (şi unde nu are?), aliaţii europeni au binevoit să răspundă apelului de-a trimite şi ei trupe, cu condiţia ca acestea să se dea deoparte când trec cele americane, ca să nu-i încurce în operaţiuni. Abia Germania şi, poate, Franţa îşi mai permit să cârâie şi să facă nazuri, deşi nu prea îi bagă nimeni în seamă.

Iar viitorul sună mai american decât oricând.

Cu lumea la picioare, ei vor dezvolta viitoarea tehnologie şi sunt singurii care au şanse să rezolve ecuaţia energetică planetară. Cum? Păi, captând energie solară în spaţiu şi transmiţând-o pe pământ şi prin construirea ascensoarelor spaţiale. Și cine altcineva are capabilitatea să declanşeze proiecte de o asemenea anvergură? Nu-i văd pe Chinezi tropăind prin lume! Nu că n-ar vrea, dar asta implică logistică, strategie, baze militar, comunicaţii şi tot aşa. Mai au chinezii până să aibă o flotă serioasă, cu baze navale împrăştiate prin lume, fie şi numai pentru faptul că au o singură ieşire la mare, şi aceea pe lângă Japonia, Coreea şi Rusia.

Cam în orice domeniu în care se fac bani serioşi americanii sunt acasă: Google, Apple, Pfizer, Microsoft, Facebook, marile companii petroliere şi marile studiouri de muzică şi cinematografie sunt toate americane.

Singurul domeniu în care alţii le-au luat-o înainte este cel auto, dar SUA au capabilitatea şi voinţa să recupereze.

Şi nu în ultimul rând, America are posibilitatea de-a pune beţe-n roate oricărui potenţial rival. Dacă euro ameninţa dolarul, iar cheia Euro stă în rezolvarea cazului grecesc, s-a întâmplat că fostul şef al FMI, un liberal determinat s-ajute Grecia, să fie, din motive oarecare, înlocuit din funcţie, iar primul mesaj dinspre FMI către Grecia este că următoarea tranşă de bani s-ar putea să nu mai vină. Sunt convins că acest caz este mult mai complicat, dar nu pot să nu observ că interesele americane ies deasupra, ca uleiul.

O fi de rău, o fi de bine? Rămâne de văzut, dar, sincer, cred c-ar trebui să fim mai degrabă mulţumiţi că există un Atlas care sprijină lumea şi că suntem în aceeaşi barcă cu el şi nu în vizorul lui. E mult mai bine să ai un vis decât să n-ai nici unul, iar visul american, aşa prăfuit cum este, încă e la promoţie. O fi un sistem imperfect, o fi având păcatele lui, dar măcar mă lasă să-l bălăcăresc cum îmi vine, fără să m-arunce la zdup. Aş fi puţin ingrat să-l hulesc, dacă acum scriu la un PC american (made in China :)), folosind soft american, ascultând muzică probabil americană şi publicând pe Internetul american, în timp ce puşcaşi americani stau cu ochii în patru pentru ca pusul bombelor să nu devină hobby planetar. Aş fi preferat să am de-ales între asta şi-un vis european, dar UE pare un gigant cu picioare de lut care în ultima vreme este defensiv şi dezorientat. Iar între un vis chinez şi unul american, n-am nevoie de nici o secundă ca s-aleg.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

8 Responses to “În barca americană”