Iaca minune!

Ca să meargă treaba, printre toate poveştile cu crize economice, credite, bănci, viruşi, guverne impotente şi alte alea, este chiar indicat să rupem puţin ritmul şi să ne întoarcem la lucruri ceva mai cuminţi.

Mai ştiţi povestea Capra cu trei iezi? Dar Făt frumos din lacrimă? Apăi da’ cum să nu vă amintiţi aşa poveşti cînd ele circulă de cînd lumea! Dar… te-ai întrebat măcar odată dacă se mai scriu poveşti? Oare mai există inventatori de poveşti pentru copii (şi nu numai)? Am o presimţire că da!

Aparent o lume paralelă cu a noastră, lumea copiilor se dezvoltă şi creşte odată cu noi, cu tehnologia, cu moda etc. Te-ai întrebat de ce copiii sînt atraşi de reclamele tv? E foarte simplu: sînt colorate, sînt explicate şi povestite dar cel mai important –  au o poveste. Din nefericire cel care povesteşte acea reclamă este televizorul iar povestea nu are nici o legătură cu educaţia. Am descoperit, deci, cei trei factori care stîrnesc imaginaţia copilului: ilustraţia, povestitorul şi povestea.

Eu cunosc un inventator de poveşti! Şi tu cunoşti şi chiar îl citeşti. Astăzi nu vreau să discut despre statutul lui în societate sau cum trăieşte el, cum îşi plăteşte facturile sau cum face piaţa. Astăzi discutăm despre ultima lui carte. Despre povestea cu titlu Aventuri din lumea dinozaurilor, autorul spune:

E o carte de poveşti şi nu o enciclopedie! E un loc în care imaginaţia zboară, iar micuţii dinozauri vorbesc, se joacă, fac mici trăsnăi şi trec prin tot felul de păţanii, spre deliciul micuţului cititor!

În general, poveştile noi vin din import şi mi s-a părut firesc să arătăm că şi noi putem scrie poveşti la fel de frumoase, care să înflăcăreze sufletul şi să înaripeze imaginaţia.

Deci am rezolvat o problemă spinoasă – avem scriitori, avem valoare! Acum, discutînd despre culoare şi desen, ştim cu toţii cît de inspirat sînt alese acestea tocmai pentru a atrage ochiul. Nu cred că ducem lipsă de meseriaşi în acest domeniu. Problema este în altă parte, cine este povestitorul?

Sunt convins că, spre deosebire de animaţia de la televizor, o carte de poveşti apropie copilul de părinţi. Una din imaginile clasice ale copilăriei dintotdeauna este cea cu părinţii ţinându-şi în braţe copiii, citind din cartea de poveşti.

Aşa c-aş ruga părinţii să le ofere cât mai des clipele astea unice frumoşilor lor micuţi!

Alo! Se aude acolo în spate? Mămica şi tăticu sînt povestitorul. Şi bunica şi bunicul şi sora sau fratele mai mare. Ai văzut că s-a rezolvat?

Acum e momentul să mă laud. Autorul cărţii este colegul meu de blog Ionuţsk. Ţi-am zis că-l citeşti? Ei, acum ar fi timpul să-l citeşti şi pe print, mai ales că tot el spune:

Editura insistă mereu să le spun orizontul de vârstă căreia i se adresează poveştile mele, iar eu mă încăpăţânez să susţin că poveştile sunt pentru copiii între 2 şi 99 de ani.

Concluzionînd putem spune: scriitor avem (să ne trăiască şi să mai dea!), poveste avem, ilustraţii avem, săptămîna familiei – săptămîna Fără Televizor (22-28 noiembrie) se apropie, deci mediul propice pentru lucruri de-astea omeneşti există. Spor la lecturat!

PS – Nu ar strica să mă ajuţi cu promovarea acestei cărţi. Dacă vrei să te implici îţi pot pune la dispoziţie banner la ce dimensiuni doreşti. Dacă scrii pe blogul tău despre carte dă-mi de ştire într-un comentariu ca să ştiu în faţa cui îmi scot pălăria. Mulţumesc anticipat!

{meneopol}

Dacă ţi-a plăcut acest articol mult de tot te invit să te abonezi la RSS. Dacă ţi-a plăcut acest articol mult, mult de tot atunci te invit să te înregistrezi pe site ca să devii membru în comunitatea noastră şi poate într-o zi dărîmăm guvernul, construim o autostradă sau… bem o bere!
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

1 comentariu pentru “Iaca minune!”