Grota unică ©

Trăim în gaură. Mâncăm în gaură, iubim în gaură, murim în gaură.

Suntem părţi componente ale unei carii de peste 237.000 km². Ne plângem pe întuneric? Dar noi am construit acest întuneric. Noi folosim privirea în gol ca pe o vopsea…

Ce drapel frumos! Păcat că are în mijloc o gaură… Dar mai avem cel puţin o gaură-n şosetă, o gaură-n stomac, iar cu gaura din talpă deja ne-am obişnuit.

Visăm la nimic, într-un nimic de existenţă, controlată de nimicuri asamblate democratic, în formă de piramidă. Ne transformăm într-o colivă de popor care-şi primeşte îndesat, odată la 5 ani, fondanta. Suntem morţi! N-avem nici o reacţie, nici un zvâc! Poate pentru că nu mai avem nici un control asupra noastră, de mult? Poate că nu ne place să ne resuscităm unii pe alţii, din cauza respiraţiei urât mirositoare…

Împărțim grătare rezistente, la colţ de net,cu frustrări mai mult sau mai puţin organice/bio. Ne e lehamite, dar scârba o azvârlim pe trotuar în loc să ţintim mai sus. Am obligat MILA, am forţat-o într-un viol disperat, să ne satisfacă necesităţile. Iar acum, când zace rânjită, fără puls, micţionăm, înjurând că nu mai stă şi nu ne mai dă!

Unde ne e cerul albastru din privire, oameni buni? În care perioadă a anului putem să nu mai fim animale? Ne-am călcat în picioare unii pe alţii, până am ajuns un terci. Cu specific românesc de miros… Cu restanţe la bun-simţ mult mai mari decât cele de la întreţinere. Cu aptitudinea de a fi inapţi.

Şi atunci am chemat hienele să ne cureţe stârvul. Să-şi îndese murdăria, sub formă de ajutor, la noi în gaură. Din murdăria lor trăim, cu murdăria lor ne hrănim, iubim murdăria lor pentru că altfel murim. Pentru că este patriotic s-o spunem, gaura noastră nu produce nimic. Dar îşi lărgeşte infecţia în dimensiuni naţionale. De grotă. Formată din milioane de găuri pasive… O grotă unică!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

Zero comentarii deocamdata... Hai, prinde curaj!

Leave a Reply