Greva “privaţilor”!
1 iunie 2010 
4 Comentarii
Despre grevele bugetarilor ne-am lămurit. Am văzut cum se cîntă şi se dansează, cum se fluieră sau cum se agită steguleţul, cum se încordează muşchiul băşicos al liderului de sindicat sau cum se solidarizează unii doar declarativ cu alţii. Dar de unde curaj şi putere pentru proteste dacă au acceptat atîta amar de vreme salariul de mizerie în schimbul scenetei “noi muncim”. Au driblat munca în schimbul unui loc de muncă sigur. Ştiu că nu e timpul să mă leg de sănătatea voastră, domnilor bugetari, şi că ar trebui să fiu alături de voi dar voi vă aduceţi aminte cînd sănătatea mea era şubredă cum cereaţi şpagă? Aveţi măcar o urmă de vinovăţie pentru anii de umilinţă pe care i-am trăit cu capul plecat în faţa ghişeelor voastre? Aveţi habar cîte ore din viaţă am pierdut pentru că trebuia să semnezi şi tu, şi tu, şi tu o hîrtie fără valoare? Nonvaloarea produsă de voi atîţia amar de ani atît costă, acesta este preţul pe care trebuie să-l plătiţi. Şi cînd mă refer la preţ nu mă gîndesc nici o secundă la bani ci la faptul că astăzi sînteţi mai dezbinaţi ca niciodată, mai singuri şi înspăimîntaţi de viitor. Ei, dragii moşului, acesta este sentimentul pe care-l trăieşte zi de zi şi noapte de noapte un administrator de firmă. Da, da… ăla despre care spuneţi voi că e patron şi că are, e plin de bani. Tot acesta este sentimentul angajatului din “privat”, el nu a avut niciodată lider de sindicat sau nu a ieşit niciodată în stradă pentru că i s-a luat un spor. Dacă faci o medie, domnule bugetar, ai să observi că în “privat” se regăsesc cele mai mici salarii, cele mai mici concedii, cele mai mici sporuri, cele mai multe ore de muncă, cele mai mari impozite către stat. Noi, cei din “privat”, niciodată nu am putut ridica pretenţii pentru că au existat mereu pîrghii care să ne închidă gura, o taxa în plus, un control mai amănunţit, dar tu ai avut mereu şansa şi puterea de a schimba ceva şi nu ai făcut nimic. Din invidie. Ştiai că dacă schimbi ceva vei schimba şi pentru mine iar asta te rodea la icre foarte tare.
Pînă azi am avut foarte multe să-ţi reproşez dar am tăcut, mi-am lăsat privirea spre bocanci şi ţi-am înghiţit hachiţele, figurile, pretenţiile. Dar zilele acestea mi-ai dovedit că eşti scursura societăţii, piatra de moară care trebuie dusă în spinare de alţii, nimicul care produce nimic. Îţi cunosc suferinţele de azi pentru că eu le sufăr de la începutul lumii, îţi cunosc spaimele pentru că eu parcă m-am născut cu ele şi mă alătur ţie ca să scăpăm împreună de ele dar tu tot un gunoi rămîi. Şi-ţi garantez că voi fi lîngă tine cînd vei protesta doar atunci cînd vei şti să protestezi. Spre deosebire de tine eu sînt puţin ocupat, cam douăzeci şi patru de ore pe zi. Nu am timp de fîlfîit fanioane, de pupat în cur lideri de sindicat sau miniştri. Hai, puţină mişcare în cadru, fă ceva ca să primeşti ceea ce ceri!
Ai dreptate, noi bugetarii nesimţiţi ar trebui pupăm mâna conducătorului mult iubit pentru că avem un loc de muncă. Ce dacă au ieşit în strada cei care nu au primit ameninţări din partea şefilor sau cei care oricum nu mai aveau nimic de pierdut?
Îmi pare rău că tu gândeşti aşa despre bugetari. Credeţi că noi nu ştim viaţă aveţi, cât de mult se munciţi şi câte greutăţi aveţi de trecut în lupta cu sistemul? Noi suntem plătiţi de la stat, dar nu uita că salariile alea mari, umflate le primesc cei de la ministere, agenţii şi binenţeles cei care pupă fundurile portocalii sau de altă culoare, după caz.
Eu nu trebuie să-mi justific părerea proastă despre bugetari în schimb bugetarii trebuie să explice de ce au acceptat sistemul care mă umileşte în fiecare zi. Dar… cu puţină înţelepciune trebuie să trecem peste toate astea şi să luptăm împreună. Atitudinea de petrecere şi distracţie din sistemul din care faci parte ar trebui să te sperie, nu părerea mea proastă despre bugetari. Cred că mi-ai dat dreptate mai ales că zici că înţelegi prin ce trece privatul. Eu zic că nu mai e timp să te superi pe supărarea mea…
Imi cer iertare ca ma amestec,n-as vrea sa va deranjez,dar problema nu e nici la privat si nici la bugetar.Stratul gros si unsuros de nesimtire din sistemul de STAT va ramane la fel de gros si unsuros,iar flegma pe care o are angajatorul privat fata de oricine indrazneste sa-i conteste lui superioritatea capitalista,nu se va schimba niciodata.
Daca am trage de noi cu simt de raspundere,si ne-am spala mastile,uneori grotesti de pe chip,poate am misca putin si din impresia proasta pe care o avem unul fata de celalalt.Pentru ca exista oameni dedicati si care isi sustin viata si demnitatea cu ajutorul unor anumite principii,atat in domeniul bugetar cat si in cel privat.Adica,unii chiar muncesc pana vomita,aduna stress ca aspiratorul,sunt castrati si calcati pe gat de tot felul de sefi si sefuti,mereu mai multi si mai proaspeti,au copii dupa care, cand ajung acasa, rupti in gura de bucuriile locului de munca,se uita luuung ca sa-i mai recunoasca. Noi putem sa ne fim atat folosul cat si gunoiul propriei stari de veghe. Daca privitul in oglinda ne va umple vreodata de scarba sa intelegem ca nu oglinda e de vina,si sa ne bucuram ca am gasit,in sfarsit un punct de plecare.Cu alte cuvinte nu trebuie sa vin eu sa te musc de beregata draga conationalule,ar cam trebui s-o faci tu singur ca sa te asiguri ca inca mai esti viu !
Meneopol..nu ţi-am cerut să îţi justifici părerea proastă despre bugetari, eu doar am scris un comentariu, probabil deranjant..
Sper ca într-o zi prăpastia (săpată cu bună ştiinţă) dintre noi să dispară şi să fim uniţi împotriva sistemului corupt, jegos ..şi adaugă ce epitete mai vrei tu..!!