Greva „privaţilor”!

Despre grevele bugetarilor ne-am lămurit. Am văzut cum se cîntă şi se dansează, cum se fluieră sau cum se agită steguleţul, cum se încordează muşchiul băşicos al liderului de sindicat sau cum se solidarizează unii doar declarativ cu alţii. Dar de unde curaj şi putere pentru proteste dacă au acceptat atîta amar de vreme salariul de mizerie în schimbul scenetei „noi muncim”. Au driblat munca în schimbul unui loc de muncă sigur. Ştiu că nu e timpul să mă leg de sănătatea voastră, domnilor bugetari, şi că ar trebui să fiu alături de voi dar voi vă aduceţi aminte cînd sănătatea mea era şubredă cum cereaţi şpagă? Aveţi măcar o urmă de vinovăţie pentru anii de umilinţă pe care i-am trăit cu capul plecat în faţa ghişeelor voastre? Aveţi habar cîte ore din viaţă am pierdut pentru că trebuia să semnezi şi tu, şi tu, şi tu o hîrtie fără valoare? Nonvaloarea produsă de voi atîţia amar de ani atît costă, acesta este preţul pe care trebuie să-l plătiţi. Şi cînd mă refer la preţ nu mă gîndesc nici o secundă la bani ci la faptul că astăzi sînteţi mai dezbinaţi ca niciodată, mai singuri şi înspăimîntaţi de viitor. Ei, dragii moşului, acesta este sentimentul pe care-l trăieşte zi de zi şi noapte de noapte un administrator de firmă. Da, da… ăla despre care spuneţi voi că e patron şi că are, e plin de bani. Tot acesta este sentimentul angajatului din „privat”, el nu a avut niciodată lider de sindicat sau nu a ieşit niciodată în stradă pentru că i s-a luat un spor. Dacă faci o medie, domnule bugetar, ai să observi că în „privat” se regăsesc cele mai mici salarii, cele mai mici concedii, cele mai mici sporuri, cele mai multe ore de muncă, cele mai mari impozite către stat. Noi, cei din „privat”, niciodată nu am putut ridica pretenţii pentru că au existat mereu pîrghii care să ne închidă gura, o taxa în plus, un control mai amănunţit, dar tu ai avut mereu şansa şi puterea de a schimba ceva şi nu ai făcut nimic. Din invidie. Ştiai că dacă schimbi ceva vei schimba şi pentru mine iar asta te rodea la icre foarte tare.

Pînă azi am avut foarte multe să-ţi reproşez dar am tăcut, mi-am lăsat privirea spre bocanci şi ţi-am înghiţit hachiţele, figurile, pretenţiile. Dar zilele acestea mi-ai dovedit că eşti scursura societăţii, piatra de moară care trebuie dusă în spinare de alţii, nimicul care produce nimic. Îţi cunosc suferinţele de azi pentru că eu le sufăr de la începutul lumii, îţi cunosc spaimele pentru că eu parcă m-am născut cu ele şi mă alătur ţie ca să scăpăm împreună de ele dar tu tot un gunoi rămîi. Şi-ţi garantez că voi fi lîngă tine cînd vei protesta doar atunci cînd vei şti să protestezi. Spre deosebire de tine eu sînt puţin ocupat, cam douăzeci şi patru de ore pe zi. Nu am timp de fîlfîit fanioane, de pupat în cur lideri de sindicat sau miniştri. Hai, puţină mişcare în cadru, fă ceva ca să primeşti ceea ce ceri!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

4 Responses to “Greva „privaţilor”!”