Gizãããs ©

Viață, nervi și buzunar. Pat. Ferește-te de pat! Anii ți-au răpit cea mai mare parte din ardoarea senzuală iar grăsimea…, ei bine grăsimea a înglobat și restul de idei sociale sau personale.

Acum nu mai faci altceva decât să-ți îndeplinești obligațiile. Ești greoi, ai respirația scurtă, te opintești. Stomacul vrea, mai vrea dar nu poate. În orele libere te mulțumești să contempli ori să iei din pomul cunoașterii.

Câteodată ai taine de spus cu încetineala târșâită a trândavului.

Există lingoare la vedere și lingoare ascunsă, dosnică. Puturosul la vedere este un cordial, un considerat care desconsideră orice activitate. E inactiv bineînțeles dar se maschează, pregătit după ritual, într-un cinstit și principial. Se face că. Mai mereu de ochii lumii. Când i se reproșează statul degeaba devine spiritual.

Această indolență e statornică și bântuie mai ales naturile creatoare, inițiații, descurcăreții…

lenes2

Lenea însă nu e doar o lene elementară. Nesimțitul mereu simte câte ceva. Chiar în timpul dispneelor de frumusețe el aude conștiința cum îl suduie că-și pierde vremea de pomană. Atunci se îneacă, horcăie, porcăie, se-ntoarce pe-o parte și acceptă premisa majoră înaintea premisei minore și premisa minoră înaintea concluziei: musai să se deștepte și să se gândească la chestia pe care trebuia s-o facă înainte de a se culca.

Are ferma convingere. Are inspirație. Își aprinde gargara și deodată, din cauze necunoscute, i se face lehamite. Dispare starea de. Și nu numai că dispare de tot dar pur și simplu îi vine să facă altceva. Complet altceva! Știe că e un trântor incorigibil. Dar un trântor ascuns. Și-i pare sincer rău pentru asta.

Încearcă să se reculeagă din unt și să-și disciplineze toate direcțiile necesare. Bhuey frate, da’ cât de greu e! Întreaga lui ființă caută orice prilej de a se întrerupe.

Leneșul ascuns există în firea tagmei. Iar în momentele grave este foarte grav. Atunci apelează la dicton. Și dictonul îl încunoștiințează că leneșul nu se naște. El devine, se alterează, se strică, se-mpute, se învechește…

Și lepra intelectuală este o trândăveală ascunsă. Omului nu-i place să gândească. Nu e prost, el doar nu vrea. Îi e lene. Împrumutã ideile altora, gata gândite. Uzate, depășite, periculoase. Noul și originalul îl enervează la culme. Îl sperie. Ideea nouă trebe aglutinată, trebe depus efort întru înțelegerea ei, asimilare, respingere, etc…

Dar ce să facă leneșul cu rațiunea? O adoarme și se-apucă s-o flecărească. S-o dea din mână. Are un bagaj minim de informații la unul maxim de vorbe. Toate vorbele lui sunt pseudo. Sunt multe, sunt logodite între ele cu jurământ și angajament și canon, dar nu reușesc niciodată să transforme cantitatea în calitate. El nu rezolvă nicio problemă, doar execută în jurul ei dansuri tribalo-verbale.

Cârpaci binecuvântat. Un cadavru ajuns la locul catastrofei cu greu. Și câte eforturi depune! Energie, sforțare, șmecherie, încumetare. Ca să nu facă nimic! Ofticos ca o metaforă a atârnării, nu simte deloc aversiune față de folos. Îi plac glazuratele cu frișcă. Și să fie multe!

….Tendința unilaterală a unor societăți de a-și supraîngrășa porcii, cu scopul de a-i educa pe toți ceilalți dintr-un punct de vedere optimist și dătător de speranță, e deja refren.

Un refren cu apă sfințită, fum de tămâie, pască, prescuri, colivă cu fiertură și mere din rai. Mai ales mere.

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

No comments yet... Be the first to leave a reply!