Futuristice ©

Tehnică şi tehnologie modernă. Ritm halucinant. Civilizaţie cu orice preţ. Orientare spre un iraţional de manual, viaţă în spirit de frondă şi cult al vitezei.

Chestii care exaltă şi te fac să-ţi gâlgâi cu spumă, prefigurarea de viitor.

Şi cum stai tu şi te macini în negare, cu deştu-n roza vânturilor de dimineaţă, îţi dai seama dintr-o dată că trebuie să pleci.

Să alergi oriunde ca să te mai ajungi din urmă cu atâtea…

Turistul futurist. Menire fără nicio destinaţie. Doar să-ţi meargă mintea. Pe unde nu există un drum dar unde e nevoie de-o urmă.

Urme avem. La noi în ţară. Poţi să faci turism fără ruine? Turistul se îndrăgosteşte prima oară de ruine. Dacă ai ruine cică ai istorie. Moaştele se adoră, relicvele se venerează.

Lacul Căcăcioasa se află la marginea municipiului Rm.Vâlcea. Acum douăzeci de ani aici se defecau toţi. Numele se ia şi el după miros şi rămâne. Azi se prinde peşte şi se trage în poză din slipi şi bikini. Bronzul de la Căcăcioasa parfumează florăreasa!

Tot în Vâlcea, încercăm obosiţi la Mădulari. În 1501 Radu cel Mare întăreşte Mădularii toţi în stăpânirea postelnicului Dragosin. Unele fosile sunt vinovate, de peste o sută de mii de ani, pentru vigoarea denumirii. Bine aţi venit în Mădulari!

Mi-s din Pizdeni, Măria-Ta!, se mândrea răzeşul dând secole de-a dura şi închinat fiind la paloş domnitorului Moldovei. Pizdeni a fost un sat pe Bahlui, undeva pe lângă Podu-Iloaie de astăzi. Chiar moşie, băgată-n atestare pe la 1800. I-au zis mai apoi Cârsteşti căci se râdea cu lacrimile-n erecţie la întocmirea cărţii de identitate.

La vărsarea Ialomiţei în Dunăre era un important centru comercial. Târgul de Floci. Ştefan cel Mare şi ulterior Sfânt s-a oţărât maxim pe Radu cel Frumos, chestie de epilare teritorială probabil şi n-a mai vrut să folosescă zona respectivă ca hypermarket, dându-i pârjol straşnic după cum ne spune hronicul: “când am lovit cu război domnia mea şi am ars Flocii şi Ialomiţa”. Erau mulţi floci în lâna de oaie dar mai mulţi de-alde Flocea şi Pizdelea în suita politică a Măriei-Sale. Cam ca primprejurul coloanelor oficiale de astăzi…

Tot în Ialomiţa era o mânăstire de maici. Evlavioase măicuţele, cu smerenie şi pildă multă au intrat despreunate de greşeală în gura lumii. Localităţii i-au zis Futeşti dintr-o taxare şi generalizare asemuită cu poftele celor de sex opus. Câţi ştiu că Futeşti este Feteştiul de azi, scăpat de la ruşinea cea mare de un funcţionar cu potenţă scăzută care a înlocuit o literă din crăpătura lingvistică pentru prelevare de orgasme?

O vale îngustă şi puţin adâncită poartă numele de văioagă sau secătură. Secarea era asociată cu uscăturile copacilor care se decojeau pentru a se pune la soare. Harta administrativă a anului 1892 a încurcat cercetătorii cu o denumire imposibil de penetrat: Liudica Doamnei. Ce-o fi, de la ce-o veni, ce-a vrut antemergătorul să ne lase moştenire? Când colo să vezi şi să nu crezi, eroare de greşeală. Dând cu degetul, umezit în prealabil de limbă, numele s-a iţit ruşinat din underwear-ul străbun. Lindicul Doamnei…

Ne place la Băicoi, Muereasca şi Udaţi-Mânzu, iubim cu superlativ feminin Măciuca, Spermezeu, Sculeni, Vârteşcoiu, Jupa, trăim inspiraţi de adierea unui aer proaspăt la Cacaina şi Miroşi, suntem azi la Amărăştenii de Sus pentru ca mâine să fim la Pârţeştii de Jos, ieşim din Fundătura ca să intrăm în Buda, prin Beliş ne furişăm până la Căpăţâna Porcului să vedem Cioara de Sus şi Coţofana din Dos. Ne facem din ochi la Bulbucata, nu ocolim Stâlpu chiar dacă-n Labasint era mai bine şi nu uităm că ne-ntâlnim la Păros ca să umplem de voie bună toată Fututa!

Într-o viaţă de om trebuie.

Trebuie să renunţi la mituri nocive. Ţara ta e un loc fascinant şi extraordinar. Dar nu e cel mai de pe pământ! Ţara ta e una dintre frumoase dar nu cea mai frumoasă! Ţara ta arată într-un hal care nu există în viitorul turistic al planetei! Nu suntem cei mai buni, cei mai deştepţi, cei mai drepţi şi cei mai sfinţi dintre toţi! Nu ai o ţară ca un superlativ absolut ci doar ca un termen de comparaţie…

Dar ai în tine abis, ai răspântie, ai ciocnire. Ai toate de-a valma, îl ai cum ar veni, pe bio-încoa!

Biodiversitatea înseamnă natură. Datorită biodiversităţii tu, specie umană, exişti şi te dezvolţi. Eşti un futurist în vânări comerciale de vânt şi vrei habitate noi, protejate, conservate, răspândite. Vrei să ieşi naibii din ţară că te-a luat de la stomac!

Te apuci pentru început, să-ţi duci fericirea la un Camping de Muie în Olanda, pe insula Tholen. Aici populezi ca să petreci dar nu chicotind româneşte, cu prietena cerându-ţi iertare în genunchi, cum eşti obişnuit, ci don quijotind în cel mai mare parc naţional al morilor de vânt. Ce viaţă sălbatică şi ce tarife…variate!

Varianta unei călătorii în Croaţia este întotdeauna Pula. Deşi există posibilitatea să ţi-o iei de la un alt turist mai vânos şi să mori puţin în nordul coastei adriatice… Să mori în Pula, iată un deziderat niciodată destul!

Austria te-ar aranja cu siguranţă, vârând multă rigoare prusacă la tine-n ştrudel. Numit Fucking, oraşul acesta ţi se va desface-n paşi de vals şi-ţi va arăta şniţelul său dantelat.

Centrul cultural al Parisului e neapărat pentru tine dacă vrei să mai ieşi din anonimat. Aproape de palpitanta zonă economică îţi vei clăti spiritul gregar în shopping de butic şi creaţie de modă. Frânt de mijloc, oboseala fesieră te va răsuci pe toate părţile numai la Hotel de Buci. Însă festina foarte lente, camerele deja sunt rezervate, aşa că prin 2012 în toamnă, să mai găseşti ceva pe din dos…

Dacă n-ai făcut-o până acum, LABA e tot ceea ce-ţi trebuie. Libera Accademia di Belle Arti. Italienii o iau foarte în serios dovadă cele peste 30 de burse de studiu per i Master della LABA. Ei nu ştiu că noi ne clonăm într-una la ei în ţară şi că venim cu LABA învăţată…

Cum e să stai într-un oraş de rahat? Oraşul Rahat din statul Israel te aşteaptă să locuieşti în el. Musai e să ceteşti din Coran apăsat şi să te-nchini la ora fixă. Şi să nu te consideri vreodată mai cu moţ decât ceilalţi…

Dar tu vrei în State, te simt! Mai bine mediocru acolo decât eliminat din societate ca aici! Reproduci furie. Statuia Libertăţii pentru tine e încă virgină! Râgâi o cola din tot sufletul şi-ncepi să-ţi expui argumentul irefutabil. Vreau să văd cu ochii mei!

Mai întâi vezi că plouă. Un mestecător de ciungă te ia sub umbrela lui globalizatoare. Eşti fericit şi-n răstimpuri, dai de bucurie gaze. Pe mânerul umbrelei scrie cu litere de-o şchioapă, şchioapa fiind unitatea ta preferată de măsură, Futai USA Inc. Cel mai mare producător de umbrele din lume…

Futurismul îl începi din Oregon. Boring este oraşul care-ţi trebuie pentru înviorare. Continui cu Fart din Virginia, urmare firească a flatulenţei instituţionale din ţara natală. Găseşti util, pentru bubele de pe faţă şi puşcheaua de pe limbă, oraşul-spa French Lick, în Indiana. Şi pozitiv, ajuns până-n New Mexico, accepţi provocarea. Truth Or Consequences. Aşa îi zice acestui sat planetar, după o emisiune de radio.

Pe repede înapoi, spre casă, mai ai răstimp pentru Hot Coffee (Mississippi), No Name (Colorado), Hell (Michigan), Assawoman (Virginia), Burning Well (Pennsylvania), My Large Intestine (Texas), Whiskey Dick Mountain (Washington State), Disappointment (Kentucky), Needmore (Texas), Climax (Michigan), sau Hooker (Oklahoma).

Un bine crescut de la agenţia de voiaj îţi arată Curu. Costa Rica are Curu foarte împădurit. Peste 75% frunze şi totuşi atât de fără logo la pipăit. Ei spun mândri că ăsta e unul dintre cele mai frumoase locuri din ţară, Curu… Ştiu şi eu? Chiar vrei să le-ncerci pe celelalte?

Cum spuneam, futurist.

Înapoi în România, plai de dor, mijlocul naturii. Iubeşti ecosistemul. Nu stai cu nasu-n praf. Nu sunteţi doi la o seringă. Cauţi o toaletă. Şi-o găseşti! Nu laşi în urma ta o groapă de gunoi. Nu defrişezi. Nu braconezi. Nu faci sex. Nici măcar un blow-job? Nici.

Probabil că eşti un turist rătăcit. Pentru help, apasă pe viitor tasta F1…

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

8 comentarii pentru “Futuristice ©”