Funia călăului melancolic ©

Cum scrieți dumneavoastră ființă, cu un i sau cu doi?

E dublă și capitonată. Urâtă ușă! Aproape ca un verdict. Tu ești acolo, în fața ei, stai acolo, te izolezi țeapănă pe o bancă de fier lustruită în frecare de mii și mii de funduri. Atâtea funduri, ca și al tău, pe bancheta asta jegoasă s-au prăvălit afectuoase, înfrigurate, înspăimântate poate, fiecare la timpul lui. Câte nădușeli și scăpări pe sub fustă sau pantaloni, câtă uzură!

funia 4Te-ai străduit o perioadă să te stăpânești, să respiri adânc de tot. Oricum inima nu-ți mai bate demult. Frica s-a prefăcut într-o funie de spaimă și spaima-n teroare, teroarea-n groază…

Lumea intră, iese, intră iar. Îți vine să urli în hohote, cu lacrimi banale și lașe, băloase, să plângi chircit, prostește, să-ți dai duhul. Dacă te gândești mai bine, ce este o curvă? O curvă este un gen feminin, cu condiția să fie locuită. Că e locuită de om nu constituie un criteriu, fiindcă și câinii de pildă, au casa lor. Numai aparențele sunt intermediare între frumusețe și urâțenie. Ele nu fac dragoste ce-i drept, dar vorbesc mult despre ea…

I-ai spus unui tip odată, avea cam la 50 de ani, înalt, subțire pân’ la exces, cu nări amenințătoare, era negustor de vite, i-ai spus să-nvețe naibii gramatică! Adverbul aίdoma se construiește cu cazul dativ. Nu se zice aίdoma cu o târfă ci aίdoma unei târfe!

Sfinții?? Sfinții sunt din ce în ce mai puțini. În lipsa lor, noi ceilalți, păcătoșii, încercăm să obținem un extaz și o cunoaștere. Ce câștigi oare dacă nu te ții mândră printre toate trupurile alea lăbărțate care se freacă obscen de tine? Vrei luna de pe cer? Ei bine, o dragoste unică, neîmpărtășită cu alții, e luna de pe cer!

Adesea, la câte-un colț de stradă, ți se pare că recunoști iubirea cea mare. O recunoști ca pe-o răscumpărare a regretelor, a remușcării. Ca pe-o taină searbădă, expulzată, îndepărtată, care-ți cuprinde mintea mult mai real decât lucrul mecanicfunia 2 liber consimțit de atâtea ori pe zi.

Visezi? Nu visezi, te cufunzi într-un coșmar subiectiv, fără ieșire.

Când ești pălmuită nu întinzi nici celălalt obraz și nici pumnul, te așezi cuminte-n genunchi pentru că-n actul tău de capitulare există pe undeva o clauză. O clauză amenințătoare.

Stai în repaus, cu aripile tale ușoare ca niște franjuri trandafirii. Ești tânără, bagabelă, ești accesibilă și încă mai ai un roș de buze la limita bunului gust. Bărbații se holbează ieftin, fără jenă. Unul dintre acei moșnegi scârboși ce suspină jalnic, halucinează spre tine ca un naufragiat pe care oceanul tocmai l-a azvârlit pe un pământ oprit.

– Vaffanculo bre de-aicea!

Scârțâie și banca. E rece. Ești tristă. Ți-e sufletul uscat. În jurul tău, făpturile se-apropie, șușotesc, foșnesc. Îmbătrânești în bine sau în rău, ce mai contează, privirea ta însă…, femeie, privirea ta își păstrează povara de lumină!

 – Vezi guriță, cum e cu metastasi asta? Te iubește și te ține. Prinsă! Ești prinsă ca într-o cursă de șoareci. Puța era singura ta capcană. N-ai știut să te ferești? Addio….   Oggi fa caldo,a!

 ……La donna è mobile,qual piuma al vento…, muta d’accento e di pensiero….funia 3

Șăgalnicule!…. Ce i-ai mai umbla în gură lu’ Rigoletto ăsta! Respiri. Promiți să nu gâfâi ca o puttana oarecare, te încăpățânezi. Ai mai luptat în viața ta. Știi să lupți! Apuci mâna protomedicului și cu-n efort cumplit o zbați, încordând mușchii.

– Nu, nu se poate! Trebuie să-ncerci! Habar n-am cum faci, da’ tre’  să-ncerci nemernicule, nemernicilor cu ușa voastră cu tot! Ba da, îți spun eu c-o să încerci și-o să se poată! ….Cazzo!

Lângă banchetă, plastic, stă un coș pentru gunoaie. Plictisit, oncologul aruncă-n el scuipatul și se caută-n buzunar după un deget mijlociu ridicat, digitus impudicus :

– Sau poate e timpul să faci lucrul ăla pentru care ai fost menită?

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook Email

2 comentarii pentru “Funia călăului melancolic ©”